Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunile înregistrate la data de 4 ianuarie 2002, reclamantele SC T.I. SRL, SC T. SRL și SC S.S. SRL, prin lichidator SC L. SRL Constanța, au solicitat anularea deciziilor nr. 1921, 1922 și 1923 din 28 noiembrie 2001 emise de Ministerul Finanțelor Publice, prin care au fost respinse cererile de rambursare a sumelor de la bugetul de stat cu titlu de T.V.A,. întrucât nu sunt îndeplinite prevederile O.U.G. nr. 17/2000.
În motivarea cererii, reclamantul-lichidator a arătat că judecătorul sindic, prin sentințele civile nr. 3150 din 18 decembrie 2000, nr. 2566 din 19 octombrie 2000 și nr. 2567 din 19 octombrie 2000, a dispus deschiderea procedurii falimentului societăților comerciale debitoare SC T. SRL, SC S.S. SRL și SC T.I. SRL.
În exercitarea atribuțiilor conferite de lege, lichidatorul a depus la Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, cerere pentru rambursarea T.V.A., astfel: pentru SC T.I. SRL, suma de 552.793.409 lei, pentru SC T. SRL, suma de 936.243.242 lei, iar pentru SC S.S. SRL, suma de 2.299.527 lei.
Organele de control financiar au constatat că societățile reclamante nu pot beneficia de rambursarea efectivă a sumelor de la bugetul de stat, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile O.U.G. nr. 17/2000, respectiv achitarea totală sau parțială a facturilor furnizorilor sau prestatorilor de servicii.
Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 61/CA din 15 mai 2002, a respins acțiunile civile formulate de cele trei reclamante, având ca obiect anularea deciziilor nr. 1921, 1922 și 1923/2001 emise de Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a reținut că atâta timp, cât societățile comerciale se aflau în stare de faliment și au datorii la furnizorii interni, era firesc ca organul financiar să nu primească cererile lichidatorului privind rambursarea T.V.A.
Considerând hotărârea nelegală și netemeinică, a declarat recurs SC L. SRL Constanța, în calitate de lichidator al SC T. SRL și SC T. SRL.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 23 din O.U.G. nr. 17/2000.
Recurenta a susținut că în situația în care refuzul de rambursare T.V.A. poate fi întemeiat pe dispozițiile art. 23 din O.U.G. nr. 17/2002, Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța avea obligația ca prin actul de control să stabilească modul de evidențiere pe cheltuieli sau decontul lunii următoare, a sumei neadmise la rambursare, în funcție de cauză.
Prin al doilea motiv de recurs, s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrative hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și anume, că de la data încheierii procesului-verbal din 17–18 august 1999 și până la deschiderea procedurii de faliment, T.V.A. - ul constatat, s-a modificat zilnic, în funcție de activitatea economică a societăților respective.
Astfel, lichidatorul a depus la dosarul cauzei procesele-verbale de control, încheiate la data de 25 septembrie 2001 și 1 octombrie 2001, după deschiderea procedurii de faliment, care pretinde că sunt relevante, privind calitatea de debitor al Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că recursul este nefondat.
Prin sentințele civile nr. 2566, 1567 și 3150/com/2000, pronunțate de judecătorul sindic, s-a deschis procedura falimentului față de SC T.I. SRL, SC S.S. SRL și SC T. SRL și pentru fiecare societate a fost numit lichidator SC L SRL Constanța.
Lichidatorul a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța, rambursarea sumelor reprezentând T.V.A, în cuantum de 552.793.409 lei pentru SC T.I. SRL, în sumă de 936.243.242 lei pentru SC T. SRL și în sumă de 2.299.527 lei pentru S.C. S.S. SRL.
Organele de control fiscal au apreciat că societățile comerciale aflate în faliment nu pot beneficia de rambursarea sumelor solicitate de lichidator, deoarece au furnizori neachitați.
Potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A. „nu beneficiată de rambursarea efectivă a sumelor de la bugetul de stat, contribuabilii care nu au achitat total sau parțial facturile furnizorilor sau prestatorilor din țară, din care să rezulte T.V.A. deductibilă”, iar potrivit pct. 10.21 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2001 „Contribuabilii înregistrați ca plătitori T.V.A., beneficiază de rambursarea efectivă a T.V.A. numai pentru suma aferentă facturilor plătite total sau parțial, furnizorilor de bunuri sau prestațiilor de servicii, din care rezultă taxa deductibilă”.
Or, la data controlului, SC T.I. SRL avea facturi neachitate în valoare de 16.127.611.250 lei, SC T. SRL avea facturi neachitate, în valoare de 27.761.486.012 ei, iar SC S.S. SRL avea furnizori neachitați, în sumă de 478.077.016 lei.
Ministerul Finanțelor Publice, prin Ordinul nr. 565/2000, a instituit ca o condiție de rambursare a T.V.A., achitarea furnizorilor și prestatorilor de servicii, iar de la această condiție nu fac excepție societățile aflate în procedura de faliment.
Astfel, organele de control, în mod legal nu au dispus rambursarea T.V.A., pretinsă de societățile aflate în faliment.
Nici al doilea motiv de casare a sentinței atacate nu este întemeiat și urmează a fi respins.
Privitor la procesele-verbale prin care se recunoaște T.V.A. - ul datorat, instanța a apreciat că atât timp, cât societățile comerciale nu și-au achitat facturile furnizorilor interni înainte și chiar în faza de faliment în care se afla, rambursarea T.V.A. nu este posibilă, așa cum corect a stabilit pârâtul, prin deciziile a căror anulare se cere.
Așa fiind, soluția instanței de fond, fiind legală și temeinică, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC L. SRL Constanța, în calitate de lichidator desemnat de SC T.I. SRL, SC S.S. SRL, SC T. SRL, împotriva sentinței civile nr. 61/CA din 15 mai 2002 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2003.