Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia înregistrată sub nr. 2285/27.04.2000, reclamantul M.C. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naționale pentru anularea ordinului nr. 289 din 20 martie 2000 emis de Ministerul Apărării Naționale și a deciziei nr. P.1740/2000, ca și reîncadrarea reclamantului în funcția avută anterior trecerii în rezervă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în calitatea pe care o avea de ofițer la U.M.01033 Irak - Kuwait ca observator O.N.U. – calitate în care la data de 4.01.2000 a fost găsit de către poliția militară în afara zonei demilitarizate cu trei lăzi de băuturi alcoolice, motiv pentru care a fost repatriat, considerându-se că se face vinovat de tentativă de contrabandă cu alcool, faptă ce constituie abatere disciplinară, iar la revenirea în țară a fost trimis în fața Consiliului de judecată, care a hotărât trecerea sa în rezervă, urmată apoi de emiterea ordinului atacat, pe care-l apreciază ca nelegal, deoarece s-a dat pe baza unor propuneri subiective și a încadrării greșite a faptei și încălcarea prevederilor art. 33 din Legea nr. 80/1995.
Prin sentința nr. 167/21.06.2000, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea, reținând că actele de trecere în rezervă nu pot fi atacate în justiție, potrivit art. 2 litera b) din Legea nr. 29/1990.
În urma recursului declarat de reclamant prin decizia nr. 873/01.03.2001, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ care a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În fond după casare, prin sentința nr. 232/19.09.2001, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:
Reclamantul a fost detașat în cadrul misiunii Unikom din Irak - Kuwait în calitate de observator O.N.U., calitate în care la 4 ianuarie 2000 a fost surprins de către Poliția Militară a Misiunii Unikom, având asupra sa o cantitate de 44 butelii conținând whisky a căror proveniență legală nu a putut-o justifica – faptă ce a fost calificată de către comandantul Unikom drept „tentativă de contrabandă cu alcool” și ca urmare a dispus repatrierea imediată a reclamantului.
Reclamantul a fost trimis în fața Consiliului de judecată al U.M. nr. 01024 Timișoara, care prin Hotărârea nr. C.197/9.02.2000 a propus trecerea în rezervă în baza prevederilor art. 19 lit. b) din R.G. nr. 8/1999 – Regulamentul Consiliilor de judecată.
În urma respingerii contestației depusă de reclamant, comandantul U.M. nr. 01024 Timișoara a înaintat hotărârea Consiliului de judecată la Ministerul Apărării Naționale la data de 2.03.2000, cu propunerea de trecere în rezervă.
La 18.03.2000 șeful direcției management – resurse umane a înaintat raportul privind hotărârea Consiliului de disciplină la Ministerul Apărării Naționale care a emis ordinul nr. 289/20.03.2000, prin care a dispus trecerea în rezervă a reclamantului începând cu data de 27.03.2000, conform prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b) și art. 85 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995.
Reclamantul a susținut că în speță erau aplicabile prevederile art. 33 din Legea nr. 80/1995, respectiv aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Conform dispozițiilor art. 85 lit. j) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare – ofițeri, maiștri militari și subofițeri în activitate pot fi trecuți în rezervă când comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale.
În cauză, fapta reclamantului comisă la 4.01.2000 constituie o abatere gravă așa cum a stabilit Consiliul de judecată.
Ordinul de trecere în rezervă s-a emis cu respectarea dispozițiilor art. 43 lit. b) raportat la art. 85 lit. j) din Legea nr. 80/1995.
Cu referire la tardivitatea emiterii ordinului nr. 289/2000, s-a constatat că dosarul a fost înaintat Ministerului Apărării Naționale care la 20.03.2000 a emis ordinul, punctul de vedere susținut de reclamant este neîntemeiat.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul M.C., criticând-o astfel:
Ordinul atacat nu a fost emis cu respectarea prevederilor art. 44 din Regulamentul disciplinei militare. Ordinul de trecere în rezervă apare ca tardiv emis, având în vedere hotărârea Consiliului de Judecată a U.M. 01024 Timișoara a fost emisă la 10.02.2000, iar ordinul la data de 20.03.2000.
Față de activitatea de aproape 30 de ani ca ofițer activ cu o pregătire, conduită și dăruire profesională deosebită, sancțiunea este extremă.
În speță erau aplicabile prevederile Regulamentului consiliilor de onorare, care la art. 51 prevede pedepsele disciplinare care pot fi aplicate militarilor art. 48 pct. 4 RG 8 prevede că abaterile săvârșite de subordonați în afară de infracțiuni se trimit în judecată la Consiliul de onoare.
Pedeapsa nu este proporțională conform art. 43 din Regulamentul disciplinei militare cu fapta comisă și necontestată.
Dată fiind importanța redusă a faptei Forțele Unikom au considerat-o „un incident intern O.N.U.”.
S-a stabilit că nu este infracțiune.
Față de seniorul contingentului militar român detașat în Kuwait, mr. M.C. trimis și acesta în fața Consiliului de judecată nu s-a luat măsura „menținerea în activitate și mutarea într-o altă garnizoană”.
Hotărârea Consiliului de judecată s-a luat cu două voturi împotrivă și trei pentru la recomandarea eșalonului superior.
În mesajul fax cu nr. 155/02.01.2000 al Misiunii României la O.N.U. emis de generalul N.F. s-a menționat că fapta constituie „eveniment intern O.N.U.” și s-a popus judecarea în Consiliul de onoare a celor doi ofițeri.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
La 5.09.2001, reclamantul-recurent a depus concluzii scrise, invocând tardivitatea ordinului ministrului apărării, întrucât măsura trecerii în rezervă reprezintă o sancțiune disciplinară, iar ordinul ministrului trebuia emis în termen de 10 zile de la încheierea cercetării potrivit art. 44 din Regulamentul disciplinei militare astfel: „Orice pedeapsă disciplinară se aplică în cel mult 10 zile din ziua în care comandantul a luat în cunoștință de abaterea săvârșită, în caz că se face o cercetare, din ziua în care comandantul a luat cunoștință de conținutul acesteia”.
Sub aspectul învederat, ordinul este tardiv.
Instanța de de fond la termenul de 5.09.2001, a repus cauza pe rol fixând termen la 19.09.2001 pentru soluționarea excepției de tardivitate a ordinului contestat.
La termenul acordat, s-a soluționat cauza în fond.
Deși în considerentele sentinței s-a motivat în sensul că în raport de actele depuse nu este întemeiată excepția de tardivitate a Ordinului de trecere în rezervă potrivit art. 137 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care face de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
După încheierea dezbaterilor cauzei în fond conform art. 258 C. proc. civ. se va întocmi prin întrunirea majorității, dispozitivul sentinței, care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.
În speță, rezolvarea excepției de tardivitate a ordinului nu apare dispozitiv, instanța pronunțându-se direct asupra fondului pricinii.
Așa fiind, lipsa mențiunii privind rezolvarea excepției invocate în dispozitivul sentinței echivalând cu o nepronunțare pe acest aspect, se va admite recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere și celelalte motive invocate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite reccursul declarat de M.C. împotriva sentinței nr. 232 din 19 septembrie a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.