Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 8 ianuarie 2003, la Curtea de Apel București, SC F.M. SRL a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1086 din 13 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, solicitând casarea hotărârii atacate, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că a formulat acțiune pentru anularea deciziei C.N.A. nr. 80, privind protecția demnității umane și a dreptului la imagine, (M. Of. nr. 619/23.08.2002), întrucât Legea audiovizualului nr. 504/2002, a intrat în vigoare la data publicării, respectiv 21 august 2002 și ca atare, emiterea deciziei nr. 80/2002, 13 august, determină anularea acestui act administrativ ce a fost semnat înainte ca legea în temeiul căreia a fost emisă, să intre în vigoare.
S-a mai arătat că decizia nr. 80/2002 a stat la baza emiterii deciziei C.N.A. nr. 94 din 12 septembrie 2002, privind retragerea licenței de emise nr. S-TV 31 din 27 martie 2001, acordată societății recurente, pentru postul de televiziune prin satelit O. TV, decizie care a creat grave prejudicii acesteia, decizie pe care, de asemenea, au atacat-o în justiție, prezentând certificatul din 23 septembrie 2002, eliberat de Curtea de Apel București.
Cât privește procedura prealabilă, recurenta susține că aceasta s-a realizat prin susținerile orale și notificările făcute intimatei și mai mult, nici nu este necesară o astfel de procedură, atunci când se solicită numai despăgubiri, invocând în acest sens opinia unui teoretician al dreptului.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție, reține că prin sentința civilă nr. 1086 din 13 noiembrie 2002, a Curții de Apel București, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, invocată în baza art. 5 din Legea nr. 29/1990.
S-a respins acțiunea reclamantei SC F.M. SRL, în contradictoriu cu pârâții C.N.A. și dl. Ș.M., ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii reclamației administrative prealabile, conform art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990.
S-a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. 1575 din 24 septembrie, reclamanta SC F.M. SRL București, în contradictoriu cu pârâții .C.N.A. și dl. Ș.M., Președintele C.N.A., a solicitat anularea deciziei C.N.A. nr. 80/2002 publicată în Monitorul Oficial, ca netemeinică și nelegală.
Reclamanta a invocat nulitatea acestei decizii, întrucât a fost emisă la 13 august 2002, iar Legea nr. 504/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial, fără a exista vreun termen de intrare în vigoare, dispozițiile legii făcând trimitere la aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, reclamanta invocând și solicitând aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., care sancționează cu nulitatea absolută, actele îndeplinite cu nerespectarea formelor legale.
Verificându-se actele cauzei, în raport cu obiectul pricinii și excepția invocată de pârâtul C.N.A., privind inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, pentru neîndeplinirea procedurii prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, precum și motivele de recurs invocate, Curtea Supremă de Justiție constată că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990:
„Înainte de a cere instanței anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut de art. 1 alin. (2), autorității emitente, care este obligat[ să rezolve reclamația în termen de 30 de zile de la aceasta.
În cazul în care cel care se consideră vătămat, nu este mulțumit de soluția dată reclamației sale, el poate sesiza instanța în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției”.
Rezultă, deci, că procedura administrativă este prealabilă cererii de chemare în judecată.
„Susținerile orale” și notificările invocate de recurentă, ca mijloc de realizare a procedurii prealabile, instituită de art. 5 din Legea nr. 29/1990, nu îndeplinesc condițiile unei plângeri prealabile, împotriva unui act administrativ considerat de parte, abuziv.
Că aceste sesizări, fie sub formă orală, fie sub formă de notificare, au fost făcute după formularea acțiunii, rezultă din răpunsul C.N.A. către recurenta-reclamantă.
Cât privește decizia nr. 94 din 12 septembrie 2002, emisă de intimata-pârâtă C.N.A. și care a fost atacată separat de reclamanta-recurentă în cauza de față, nu face obiectul cauzei de față, așa încât invocarea doctrinei (singulare), în sensul că procedura prealabilă nu este necesară când se cer despăgubiri, nu necesită analiză în cauza de față, fiind o opinie nerelevantă.
Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC F.M. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 1086 din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Obligă recurenta la 260.000 lei cheltuieli de judecată, către M.Ș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2003.