Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 8 aprilie 1998, reclamanta SC A.L. SA Sibiu a chemat în judecată Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 13.534.292 lei, încasată nedatorat.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a cumpărat în sistem leasing de la o firmă germană, 43 autotractoare, semiremorci și autocisterne, iar la înmatricularea provizorie a autovehiculelor, pârâtul a obligat societatea, la plata taxei pentru Fondul special al drumurilor.
Reclamanta a mai arătat că, nefiind proprietara autovehiculelor – acesta aparținând vânzătorului, până la achitarea ultimei rate – nu se încadrează în categoria plătitorilor de taxe pentru drumurile publice.
Prin sentința civilă nr. 604 din 22 iulie 1997, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtului la restituirea sumei de 13.534.292 lei, plată nedatorată.
Apelul declarat de pârât a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 68 din 27 ianuarie 1999.
Prin decizia nr. 1150 din 29 martie 2000, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de pârât și a casat ambele hotărâri, trimițând cauza pentru soluționarea în primă instanță, la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ.
Această din urmă instanță, prin sentința civilă nr. 275 din 10 octombrie 2001, a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nici la data de 8 aprilie 1998, când a formulat acțiunea, nici la 21 septembrie 2000, când a fost înregistrată cauza după casarea cu trimitere, reclamanta nu efectuase procedura prealabilă prevăzută imperativ de art. 5 din Legea nr. 29/1990, îndeplinirea acestei cerințe ulterior, pe parcursul procesului, neavând relevanță, condiția admisibilității acțiunii apreciindu-se în raport cu data sesizării instanței.
Reținând inadmisibilitatea acțiunii, instanța a analizat și fondul pretențiilor, constatând că reclamanta datorează sumele achitate, Legea nr. 118/1996 nedistingând între import definitiv și admitere temporară la import, prevederile legii aplicându-se și bunurilor mobile aduse în scopul utilizării în sistem leasing.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC A.L. SA Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanța a reținut în mod greșit inadmisibilitatea acțiunii, nefiind necesară efectuarea procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, întrucât nu există nici un act administrativ care să fie contestat.
Pe fondul cauzei, societatea nu datorează taxa solicitată și încasată de pârât, întrucât are doar calitatea de utilizator al autovehiculelor introduse în țară în sistem leasing, sarcina plății revenind proprietarului.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și de prevederile art. 304 și C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Critica privind greșita interpretare a naturii litigiului, este nefondată, prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1150 din 29 martie 2000, stabilindu-se caracterul acțiunii, ca fiind de contencios administrativ, contestându-se legalitatea actului prin care pârâtul a impus plata taxei instituită prin Legea nr. 118/1996.
Caracterizând litigiul ca fiind de contencios administrativ, instanța de recurs a trimis cauza Curții de Apel, spre competentă soluționare, desigur, cu respectarea prevederilor Legii nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, inclusiv a dispozițiilor art. 5.
În acest sens, instanța de trimitere a primit excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, reținând în mod justificat neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Astfel, la data sesizării instanței competente, 21 septembrie 2000, reclamanta nu se adresase Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Deși instanța de fond, constatând inadmisibilitatea acțiunii, nu trebuia să mai analizeze și fondul litigiului, acest aspect nu atrage nelegalitatea sentinței.
De altfel, soluția adoptată de instanță, cu privire la legalitatea plății, este corectă, utilizatorul autovehiculelor importate în sistem leasing folosind infrastructura rutieră, având obligarea achitării taxelor prevăzute de Legea nr. 118/1996.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A.L. SA Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 275 din 10 octombrie 2001, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.