Ședințe de judecată: Martie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1779/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 344 din 14 septembrie 2000 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, s-a respins recursul declarat de B.V., C.C., S.A.. și G.I. împotriva sentinței nr. 11 din 17 februarie 2000, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Mureș, în temeiul căreia cei patru pârâți au fost obligați în solidar la plata sumei totale de 237.072.971 lei în favoarea Consiliului local Sântana de Mureș.

Prejudiciul respectiv reprezintă redevențe neîncasate din concesionări de terenuri și penalitățile de întârziere aferente, în valoare totală de 191.526.304 lei, sporuri de vechime acordate în mod nelegal din venituri bugetare primarului și viceprimarului, în sumă de 3.684.530 lei, precum și foloase nerealizate în sumă de 1.994.273 lei, majorări de întârziere în valoare de 966.091 lei pentru onorarea cu întârziere a unor servicii de utilități publice și 882.994 lei reprezentând foloase nerealizate aferente, precum și achitarea nejustificată a valorii unor lucrări de reparații și modernizări de drumuri în localitățile Bărdești și Sântana în sumă totală de 28.734.060 lei.

Hotărârea secției jurisdicționale a Curții de Conturi a fost luată cu majoritatea de voturi, președintele completului de judecată făcând opinie separată.

Decizia a fost recurată de către pârâți.

Prin motivele de casare formulate în scris recurenții au susținut că:

1. Prețurile de concesionare a terenurilor au fost legal stabilite, în limita prețului de piață al acestora de la data încheierii contractelor, astfel cum prevăd dispozițiile legale.

2. Referitor la cheltuielile efectuate din fondul special al drumurilor, pentru reparații și modernizări de drumuri, s-a învederat că de licitația făcută pentru adjudecarea lucrărilor respective s-a ocupat o comisie special instituită în acest scop, astfel încât răspunderea pentru calcularea eronată a anumitor sume revenea membrilor acelei comisii.

S-a mai susținut la acest punct că nu s-au efectuat lucrări de semnalizare rutieră, definitive, ci de semnalizare provizorie, impuse de organizarea de șantier, obligatorii, deci, și care trebuiau acceptate la plată.

3. În ce privește sporurile de vechime, s-a precizat prin recursul introdus că primarul nu și-a ridicat salariul în semn de protest față de prevederile Legii nr. 167/1998 timp de 2 ani, banii fiind folosiți în interesul comunității. Prin urmare, nu s-a produs nici un prejudiciu, dimpotrivă bugetul local a fost, de această manieră, suplimentat.

Recursul este fondat.

1. Evaluarea prețului concesiunii a fost făcută prin luarea în considerare a prețului de piață – potrivit dispozițiilor Legii nr. 50/1991, în vigoare la data încheierii contractelor –dar cu condiția de a se asigura recuperarea în 25 de ani a prețului de vânzare, raportat la nivelul prețului de piață.

La dosarul cauzei nu se află nici o lucrare cu caracter evaluativ (raport, informație, studiu etc.) pe baza căreia să se poată verifica dacă a fost respectată acea cuantificare impusă de lege.

Pe de altă parte, Hotărârea nr. 10 din 10 iunie 1992 a Consiliului local Sântana de Mureș nu prevede obligația indexării valorii de 4500 lei/ar, ca reprezentând valoarea nominală a terenului concesionat.

Este adevărat că la dosarul de control se află unul din contractele de concesiune încheiate în care se prevede că prețul concesiunii – pentru contractul respectiv – „va fi indexat cu rata inflației”, dar într-un alt contract de concesiune nu este inclusă o asemenea clauză.

În consecință, pentru stabilirea unei situații de fapt exacte și pe această bază a delimitării obligațiilor și răspunderii părților contractante, precum și, pe cale de consecință, a răspunderii pârâților se impune completarea probatoriului administrat pentru a se putea determina astfel nivelul de piață al prețului de vânzare pentru terenurile de construcții din categoria celor ce au făcut obiectul concesionărilor, pe de altă parte, o verificare a tuturor acestor contracte spre a se constata dacă aveau înscrisă clauza indexării.

Această completare de probe va putea fi făcută printr-o expertiză, precum și prin solicitarea unor informații statistice, notariale, eventual și prin informații cerute unor birouri de intermedieri imobiliare.

2. Tot astfel, instanța va putea proceda la verificarea datelor privind modul de decontare a lucrărilor efectuate pentru modernizarea drumurilor, raportat și la contractul de antrepriză încheiat și în care s-a stipulat volumul și natura lucrărilor respective, inclusiv dacă lucrările de semnalizare rutieră intrau sau nu în obligațiile prestatorului și trebuiau suportate de acesta.

3. În ce privește sporul de vechime la indemnizația de conducere, justificarea adusă de recurenți pentru neimputabilitatea sumelor încasate cu acest titlu și mai ales a foloaselor nerealizate, nu are nici o relevanță.

Primarul comunei, pârâtul B.V., a refuzat să-și ridice indemnizațiile cuvenite care au fost făcute astfel venit la bugetul statului. Aceste sume nu mai pot fi opuse în compensare pentru datorii pe care le-a contractat ca urmare a încasării unor alte sume, necuvenite, întrucât prin faptul renunțării el a încetat să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă valorificabilă prin compensare, și acesta cu atât mai mult cu cât dreptul de a solicita repetirea sumelor cedate, fie și cu titlu demonstrativ, era prescrisă.

Față de considerentele expuse recursul declarat în cauză se vădește fondat, sub aspectele evocate sub punctele 1 și 2 de mai sus, urmând a fi admis, a se casa atât decizia atacată cât și sentința pronunțată de prima instanță și a se dispune trimiterea dosarului pentru o nouă judecare în limitele casării.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Admite recursul declarat de B.V., C.C., S.A. și G.I. împotriva deciziei nr. 344 din 14 septembrie 2000 a Curții de Conturi.

Casează în parte sentința nr. 11 din 17 februarie 2000 pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Mureș, precum și decizia sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Mureș.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003