Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Asupra recursului de față, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta Cooperativa de Credit E.C. Petroșani a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 360/2002, în sensul de a se înlătura obligația sa la plata sumei de 5.225.806.010 lei, stabilită în sarcina sa, în favoarea A.J.O.F.M. Hunedoara.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal de control încheiat la 22 februarie 2002, Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara a dispus restituirea sumei de 5.225.806.010 lei către A.J.O.F.M., deși cele două părți se aflau în litigiu pentru suma respectivă, cauza fiiind în curs de judecată la Tribunalul Hunedoara.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 156/2002, a admis acțiunea și a anulat decizia nr. 360/2002, înlăturând obligația de plată stabilită în sarcina reclamantei, a sumei de 5.225.806.010 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a stabilit că organele de cercetare nu aveau competența de a stabili debite, rezultate din raporturi contractuale.
În privința acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara.
Motivând-și recursul, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că în mod greșit s-a dispus anularea deciziei, deoarece contestația formulată era inadmisibilă în raport cu dispozițiile O.U.G. nr. 13/2001.
Recursul este nefondat, în sensul celor ce se vor arăta.
Prin procesul-verbal de control încheiat la 22 februarie 2002 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, s-a dispus „restituirea sumei de 5.225.806.010 lei de către intimată, A.J.O.F.M. Hunedoara”.
În acest fel organele de control și-au depășit competența materială, ele nefiind în măsură să se pronunțe asupra unor „datorii” rezultate din raporturi contractuale, care nu se pot asimila sau confunda cu creanțele bugetare, ce cad în competența organelor de control financiar.
De altfel, prin procesul-verbal mai sus amintit s-a dispus restituirea sumei respective, fără a se ține seama că între Cooperativa de Credit E.C. și A.J.O.F.M. există în curs de soluționare, un litigiu pe rolul Tribunalului Hunedoara, în legătură cu aceiași sumă.
Așa fiind, în mod greșit Ministerul Finanțelor a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal de control din 22 februarie 2002, ca inadmisibilă, deoarece acest act de control și impunere poate fi atacat în condițiile art. 1 din O.U.G. nr. 13/2001, potrivit cu care contestațiile pot avea ca obiect, și cererile împotriva „altor măsuri dispuse de organele Ministerului Finanțelor Publice”.
Or, în cauza dedusă judecății, dispoziția de a plăti o sumă de de bani a fost dată de organul financiar, prin procesul-verbal de control, care în acest fel este supus căilor de atac administrative prevăzute în O.U.G. nr. 13/2001.
Așa fiind, în mod legal instanța de fond a anulat decizia Ministerului de Finanțe, soluția pronunțată fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în materie.
În consecință, în raport cu cele de mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 156 din 28 august 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.