Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 811 din 29 iunie 2000, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.N. și a obligat Consiliul Local al sectorului 1 București să înainteze Prefecturii municipiului București, propunerea de atribuire în proprietate și documentația pentru terenurile situate în București, sectorul 1, identificate cu suprafață, loturi și vecinătăți, în raportul de expertiză completat, efectuat de ing. P.D.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de Consiliul Local al sectorului 1 a fost admis prin decizia nr. 2209 din 6 iunie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ și a fost modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă pentru terenul în suprafață de 1.494 mp situat în București.
La data de 7 martie 2002, Consiliul Local al sectorului 1 a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 811 din 29 iunie 2000, în baza dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., motivând că după rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, a descoperit înscrisuri doveditoare noi, care nu au fost înfățișate în timpul judecății și din care rezultă imposibilitatea de executare a măsurilor dispuse de instanță.
Prin sentința civilă nr. 596 din 6 iunie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire și a obligat revizuientul să plătească intimatei-reclamante, cheltuieli de judecată, în sumă de 500.000 lei.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât actele depuse în susținerea cererii, nu au fost deținute de partea potrivnică și nu a existat o împrejurare mai presus de voința revizuientului, care să fi împiedicat prezentarea lor la data judecății.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs revizuientul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
În primul motiv de casare, recurentul a susținut că instanța de fond a apreciat eronat ca nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deși a dovedit că a fost împiedicat să înfățișeze înscrisurile noi dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. Invocând existența unei asemenea împrejurări, revizuientul a arătat că istoricul rolurilor fiscale pentru imobilele indicate în acțiunea intimatei-reclamante, nu a fost solicitat la judecata în fond a pricinii și documentele în baza cărora s-au schimbat titularii de rol fiscal, s-au aflat la Direcția de Taxe și Impozite Locale a sectorului 1 și nu au fost în posesia sa.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susținut că instanța de fond a considerat greșit că a avut posibilitatea cunoașterii înscrisurilor, pentru că au fost deținute de o direcție aflată în subordinea sa. Recurentul a învederat că Direcția Taxe și Impozite Locale este un serviciu public de interes local, cu personalitate juridică, finanțat integral de la bugetul local al sectorului 1.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a constatat judicios că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., dat fiind că revizuientul nu a dovedit data și împrejurările concrete în care a descoperit înscrisurile noi, pe care și-a întemeiat cererea de revizuire și nici imposibilitatea prezentării lor, cu ocazia judecării fondului pricinii, datorită reținerii lor de către partea potrivnică.
Atât în cererea de revizuire, cât și în prezentul recurs, Consiliul Local al sectorului 1 a confirmat că înscrisurile respective s-au aflat în arhiva Direcției Taxe și Impozite Locale, care, deși are personalitate juridică, funcționează ca serviciu public al unității administrativ-teritoriale, fiind înființat și organizat de către Consiliul Local, conform art. 87 din Legea nr. 215/2001.
În consecință, revizuientul a susținut neîntemeiat că a fost împiedicat să depună aceste înscrisuri la judecarea cauzei, cu atât mai mult, cu cât i s-au solicitat de către instanță, relații cu privire la imobilele în litigiu. Nedepunerea înscrisurilor deținute de compartimentele de specialitate din subordinea autorității publice revizuiente, nu justifică admiterea cererii acestei autorități, de retractare a hotărârii judecătorești irevocabile, pe calea revizuirii, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, constatând că potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefundat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al sectorului 1 București, împotriva sentinței civile nr. 596 din 6 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2003.