Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin actul de sesizare nr. 9027/1 D din 5 februarie 2002 întocmit în temeiul art. 37 alin. (1), art. 97 alin. (1) și art. 71 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Harghita a solicitat Colegiului jurisdicțional al aceleiași camere de conturi, obligarea pârâților B.G., A.L. și D.A. la plata în solidar a sumei de 27.118.000 lei, ca urmare a prejudiciului produs prin utilizarea nelegală a fondurilor primite din bugetele locale de către Asociația C.B. Băile Tușnad.
În motivarea actului de sesizare, procurorul financiar a arătat următoarele:
- în luna ianuarie 2002, compartimentul de control al Camerei de Conturi a județului Harghita a efectuat un control la Asociația C.B. Băile Tușnad în legătură cu utilizarea, conform destinațiilor, a fondurilor primite de la bugetele locale, precum și în legătură cu administrarea pe bază de contract de concesiune sau închiriere a bunurilor aparținând domeniului public sau privat al statului, rezultatul controlului fiind consemnat în procesul verbal nr. 3028 din 31 ianuarie 2002;
- verificând legalitatea plăților efectuate de asociația controlată din veniturile obținute în anul 2001, s-a constatat că plata în numerar a sumei de 27.118.000 lei reprezentând cheltuieli de protocol cu prilejul organizării unei tabere în localitatea Lăzărești, s-a făcut fără a avea la bază documente justificative care să ateste că bunurile aprovizionate aparțin asociației controlate, iar înscrisurile prezentate pentru justificarea plăților nu conțin elementele necesare care să definească plata ca fiind în conformitate cu prevederile legale;
- prin efectuarea plăților în condițiile prezentate mai sus, au fost încălcate prevederile Legii nr. 82/1991, H.G. nr. 831/1997 și ale Ordinului nr. 215 din 10 februarie 2000 ale Ministerului Finanțelor, iar vinovăția aparține persoanelor care au confirmat efectuarea plății și anume, B.G., A.L. și D.A., care urmează să fie obligați la plata sumei sus-menționate la care se adaugă dobânda practicată de Banca Națională a României, aceasta însumând până la data controlului 4.742.100 lei.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul D.A. s-a susținut că suma consemnată în actul de control nu a fost folosită în scopuri personale și nici pentru a favoriza anumite activități comerciale în sistem de alimentație publică, iar în ceea ce privește actele justificative prezentate, acestea reflectă realitatea și scopul plăților efectuate și anume acela de reînnoire a microstațiunii Lăzărești.
Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Harghita, prin sentința nr. 2 din 9 aprilie 2002, a admis actul de sesizare al procurorului financiar și i-a obligat pe pârâți la plata în solidar a sumei de 27.118.000 lei și a dobânzii de 34,1% practicată de Banca Națională a României la data pronunțării hotărârii, calculată de la data de 4 august 2001 până la data recuperării integrale a pagubei, cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța astfel, instanța jurisdicțională a reținut următoarele:
- borderourile de achiziții pe baza cărora s-a făcut plata în numerar din casieria Asociației C.B. a sumei de 27.118.000 lei reprezentând cheltuieli de protocol, nu întrunesc condițiile de documente justificative pentru decontarea sumelor plătite, întrucât acestea poartă ștampila Asociației A.T. în calitate de achizitor;
- prejudiciul produs prin decontarea sumei de 27.118.000 lei reprezentând cheltuieli de protocol, este un prejudiciu real și cert, probat cu registrul de casă din august 2001 și centralizatorul de cheltuieli semnat de pârâți prin care aceștia au aprobat decontarea sumei;
- prejudiciul este rezultatul abaterii financiare săvârșite de pârâți prin încălcarea prevederilor Legii nr. 82/1991, H..G. nr. 831/1997 și Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 215/2000, iar în cauză operează răspunderea civilă delictuală a acestora pentru fapta proprie, în conformitate cu prevederile art. 998 și urm. C. civ. coroborate cu prevederile art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs jurisdicțional pârâții D.A. și A.L. care, prin motivele de recurs formulate au susținut următoarele:
- actele prin care s-au achiziționat produsele conțin atât datele de identificare a persoanelor, cât și semnătura de primire, astfel că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că acestea nu pot fi considerate ca documente justificative;
- borderourile de achiziție au fost întocmite în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 și nici nu au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (3) din Decretul Consiliului de Stat nr. 209/1976, suma fiind folosită pentru organizarea taberei de la Lăzărești, iar nu pentru nevoile altei asociații;
- registrul de casă al Asociației A.T. pe care ei recurenții, îl depun ca act nou în recurs, face dovada că această asociație nu a avut nici o încasare sau plată, astfel că suma de 27.118.000 lei nu a intrat în patrimoniul acestei asociații, chiar dacă la achiziționarea bunurilor s-a folosit ștampila sa.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 489 din 4 octombrie 2002, a respins recursurile ca nefondate.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs jurisdicțional a reținut că:
- susținerile recurenților, în sensul că documentele prezentate posedă datele de identificare a persoanelor și semnătura de primire a sumelor nu pot fi acceptate, întrucât aceștia nu au justificat plățile efectuate din casieria asociației cu documente justificative întocmite conform cerințelor legale;
- constatările organului de control potrivit cărora, borderourile de achiziție purtând ștampila Asociației A.T. duc la concluzia că s-au folosit bani din casieria asociației, controlate pentru nevoile unei altei asociații, sunt justificate întrucât, în cauză, au fost încălcate prevederile legale în materie, respectiv – Legea nr. 82/1991, H.G. nr. 831/1997, Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 215/2000 și Decretul Consiliului de Stat nr. 209/1976.
Împotriva acestei decizii, pârâții D.A. și A.L. au declarat recurs în temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată în 1999, invocând motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenții au susținut că a fost stabilită răspunderea civilă delictuală în sarcina lor, deși nu sunt întrunite elementele acestei răspunderi, în sensul că nu există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și nu există nici prejudiciu. În opinia recurenților, faptul că pentru plata efectuată de asociație nu s-au folosit documente justificative conform exigențelor legii nu este de natură să ducă la concluzia că fapta în sine a produs un prejudiciu întrucât, chiar și în situația în care fapta ar fi apreciată ca ilicită, aceasta nu a avut drept consecință producerea vreunui prejudiciu.
Recurenții au mai susținut că inexistența prejudiciului este determinată de faptul că suma nu a fost folosită în interes personal, ci a fost folosită în realizarea scopului stabilit de organul de conducere al asociației.
Examinând decizia atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Din Nota de control nr. 3027 din 31 ianuarie 2002 și procesul verbal de control nr. 3028 din aceeași dată, rezultă că primul obiectiv al controlului efectuat de organul de control al Camerei de Conturi a județului Harghita la Asociația C.B. l-a constituit utilizarea fondurilor primite din bugetele locale, conform destinațiilor aprobate.
În urma verificării, organul de control a constatat că în cursul anului 2001, asociația controlată a primit de la bugetele locale și bugetul Consiliului Județean Harghita suma de 90.325.000 lei reprezentând sprijin financiar sub formă de cotizație, necesar funcționării asociației, suma primită de la bugetul Consiliului Județean Harghita fiind de 40.000.000 lei.
La data de 25 iulie 2001, consiliul de administrație al asociației a hotărât ca suma de 50.000.000 lei din totalul sumei primite să fie utilizată pentru organizarea unei tabere în localitatea Lăzărești.
Organul de control a constatat că pentru organizarea taberei, asociația a cheltuit suma de 44.243.25lei din care suma de 27.118.000 lei reprezintă, conform susținerilor asociației contravaloarea unor produse alimentare achiziționate pentru protocolul impus de organizarea taberei respective, plata fiind făcută în numerar prin scoaterea unor sume din casieria asociației.
În legătură cu utilizarea de către asociația controlată a sumei de 27.118.000 lei se cere a fi clarificat următorul aspect: dacă plata în sine a sumei este o plată legală sau nu.
Justificarea plății în numerar a sumei s-a făcut cu registrul de casă fără număr din luna august 2001 căruia îi corespund un număr de 17 borderouri de achiziție din aceeași dată.
Analizând conținutul borderourilor de achiziție rezultă că acestea au fost întocmite în altă localitate decât cea a sediului asociației controlate, iar achizitorul este o altă asociație și anume, Asociația A.T. Băile Tușnad.
Prin urmare, bunurile achiziționate aparțin unei alte asociații, iar prin plata făcută, asociația controlată a favorizat de fapt unele activități comerciale desfășurate în sistem de alimentație publică.
Asociația controlată a efectuat plata produselor alimentare și le-a înregistrat în evidența sa, deși acestea nu au intrat în patrimoniul său, încălcând astfel atât dispozițiile Legii nr. 82/1991 a contabilității, cât și dispozițiile Decretului Consiliului de Stat nr. 209/1976.
Potrivit art. 16 alin. (3) din Decretul Consiliului de Stat nr. 209/1976 este interzisă folosirea numerarului din încasările unei unități pentru nevoile altei unități, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Art. 42, alin. (1) al aceluiași act normativ prevede că plățile în numerar care nu au la bază documente justificative legale, deși sunt prevăzute cu semnătura primitorului, nu se iau în considerare pentru justificarea soldului în numerar existent în casă, iar sumele corespunzătoare se consideră lipsă de casă.
Cei trei pârâți în calitate de membri ai comisiei care a întocmit documentul cumulativ centralizator privind cheltuielile efectuate de asociație în luna august 2001, au atestat aceste cheltuieli ca fiind ale asociației, deși o parte din produsele alimentare înscrise în acest document nu au intrat în patrimoniul acesteia.
Prin urmare, între fapta ilicită a pârâților, așa cum aceasta a fost prezentată mai sus și prejudiciul cert și real produs, există o legătură de cauzalitate directă, astfel că în mod corect a fost stabilită răspunderea civilă delictuală pe seama acestora, aceasta fiind conformă cu art. 998 și urm. C. civ., coroborat cu art. 71 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată.
Susținerile recurenților, potrivit cărora, în cauza de față, nu ar exista prejudiciu întrucât suma a fost folosită pentru realizarea scopului stabilit de organul de conducere al asociației, nu pot fi acceptate atâta timp cât plata în numerar efectuată nu este justificată cu documente legale care să ateste intrarea produselor achiziționate în patrimoniul asociației. De altfel, din cele susținute de recurenți prin recursurile jurisdicționale soluționate de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, rezultă că aceste produse nu se regăsesc nici în evidența Asociației A.T. care a întocmit și semnat borderourile de achiziție în calitate de achizitor, această asociație neavând în anul 2001 nici o încasare sau plată, așa cum rezultă din registrul de casă depus de recurenți ca act nou în recurs.
Față de motivarea prezentată și în raport cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.A. și A.L. împotriva deciziei nr. 489 din 4 octombrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2003.