Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Administrației Finanțelor Publice Sibiu, reclamanții S.V. și S.O. au solicitat restituirea T.V.A. - ului achitat cu ocazia montării unei centrale termice de apartament; cu adresa nr. 71759/2001, pârâta le-a comunicat reclamanților soluția de respingere a cererii.
La răspunsul primit, reclamanții au formulat contestația, iar D.G.F.P. Sibiu, prin decizia nr. 76/16 mai 2002, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția de contencios administrativ, reținând că neaprobarea restituirii T.V.A. - ului s-a realizat prin adresa nr. 7175/25 martie 2002, iar contestația s-a făcut în baza unei adrese, nu împotriva unui act de control, astfel că competența de soluționare revine Tribunalului Sibiu.
Tribunalul Sibiu, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2495 din 14 octombrie 2002 și-a declinat competența în favoarea D.G.F.P. Sibiu.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 124 din 27 noiembrie 2002, judecând conflictul de competență, a stabilit competența de soluționare a contestației în favoarea D.G.F.P. Sibiu, cu următoarea motivare:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 13/2001, contestațiile formulate în condițiile prezentei ordonanțe sunt căi administrative de atac prin care se solicită diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor, datoriei vamale, contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților ori a altor sume constatate și aplicate, precum și a altor măsuri dispuse de organele Ministerului Finanțelor Publice abilitate, potrivit legii, să efectueze acte de control sau de impunere. De asemenea, se soluționează potrivit prezentei ordonanțe și contestațiile împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru, precum și cele formulate împotriva actelor de constatare în cazul rambursării T.V.A.
Or, în cauză, reclamanții contestă actul constatator întocmit de Administrația Finanțelor Publice Sibiu, iar competența de soluționare, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2001, revine D.G.F.P. Sibiu.
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sibiu, susținând, în esență, că, în cauză, nu s-au efectuat acte de control sau acte de imputare, prin care să se stabilească obligații fiscale, astfel că Tribunalul Sibiu este competent să soluționeze contestația.
Recursul este nefondat.
În adevăr, în cauză, s-a refuzat restituirea T.V.A. - ului, iar împotriva actului constatator întocmit de Administrația Finanțelor Publice Sibiu au formulat contestație reclamanții S.V. și S.O.
Or, potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 13/2001, la care prima instanță a făcut referire, contestația reclamanților, formulată împotriva refuzului de restituire a T.V.A. - ului, constituie o cale administrativă de atac, care se soluționează de către D.G.F.P. Sibiu, așa cum corect a apreciat prima instanță.
În acest sens, este de observat că, potrivit art. 12 din O.G. nr. 13/2001, numai deciziile direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene, respectiv a municipiului București, precum și deciziile Ministerului Finanțelor Publice pot fi atacate, în condițiile legii, la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul, după caz, contestatorul, nu și contestațiile formulate în condițiile art. 1 din ordonanță.
În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 194 din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2003.