Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 21/CA din 22 ianuarie 2002, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 48 din 12 decembrie 2001 a Comisiei de Contestații Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale, precum și a deciziei nr. R 12263 din 24 septembrie 2001 a secției pensii militare din cadrul aceluiași minister, prin care i-a fost respinsă cererea privind înscrierea la pensie de serviciu, anticipată parțial.
Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 63/CA din 15 martie 2002, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, în temeiul art. 86-88 și art. 154 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 75 din 30 mai 2002, a admis acțiunea reclamantului; a anulat decizia nr. R 12263 din 24 septembrie 2001 și decizia nr. 48 din 12 decembrie 2001, ca nelegale; a obligat pârâtul să emită decizia privind înscrierea reclamantului la pensie de serviciu anticipată parțial.
Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut că reclamantul are dreptul să ceară înscrierea sa la pensie de serviciu anticipată parțial, în conformitate cu prevederile art. 16,lit. b) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, întrucât la data depunerii cererii avea vârsta de 56 de ani și și-a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, timp de 15 ani efectiv ca militar, îndeplinind funcția de specialist I în laboratorul de dozimetrie și în colective de cercetare din domeniul chimiei militare, în perioada 18 martie 1969 – 9 decembrie 1984, așa cum rezultă din adeverința nr. A 1205 din 4 iulie 2001 emisă de U.M. 02512/C București, depusă la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
Prin motivele de recurs, recurentul a susținut următoarele:
- sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că de prevederile art. 16 lit. b) din Legea nr. 164/2001 referitoare la înscrierea la pensie de serviciu anticipată sau anticipată parțial, ar beneficia doar cadrele militare în activitate. În opinia recurentului, cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime în serviciul militar de cel puțin 15 ani (bărbații), beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstei standard prevăzute de Legea nr. 19/2000;
- instanța de fond ar fi apreciat greșit și cu privire la activitatea desfășurată de reclamant în grupa I, ca fiind o activitate desfășurată în condiții de muncă speciale. Invocând prevederile Decretului nr. 247/1977, recurentul susține că grupa I de muncă de care se prevalează reclamantul nu corespunde condițiilor speciale, ci condițiilor deosebite de muncă, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 9 lit. b) din Legea nr. 164/2001, iar reclamantul poate să beneficieze de pensie de serviciu anticipată sau anticipată parțial, la împlinirea vârstei de 50 de ani, dacă și-a desfășurat activitatea în condiții de muncă deosebite cel puțin 20 de ani efectiv, din care cel puțin 10 ani efectiv ca militar;
- la adoptarea soluției, instanța de fond nu ar fi ținut seama de faptul că Legea nr. 164/2001 dispune numai pentru viitor, dispozițiile acesteia fiind aplicabile numai cadrelor militare care au trecut și vor trece în rezervă după opoziția acestei legi.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cadrele militare care și-au desfășurat activitatea în condiții de muncă speciale, beneficiază de pensie de serviciu anticipată parțial, la împlinirea vârstei de 45 de ani (bărbații), dacă și-au desfășurat activitatea în condiții de muncă speciale cel puțin 15 ani efectiv, din care cel puțin 10 ani efectiv ca militar.
În ceea ce privește beneficiul pensionării, textul legal sus-menționat și întreaga reglementare a Legii nr. 164/2001 nu fac nici o diferențiere între cadrele militare în rezervă la data apariției legii și cadrele militare în activitate. Această diferențiere a fost făcută doar de vechea reglementare, respectiv Decretul nr. 214/1977, art. 16 alin. (1), act normativ care a fost abrogat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2001.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs susținut de recurent, cum că grupa I de muncă de care se prevalează reclamantul, nu ar corespunde condițiilor speciale, ci condițiilor deosebite de muncă.
Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 164/2001, reglementările privind locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite și speciale stabilite pentru sistemul public de pensii se aplică și cadrelor militare care își desfășoară activitatea în condiții similare. Alin. (3) al aceluiași articol prevede că locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite și speciale, specifice pentru cadrele militare, se stabilesc prin hotărâre de guvern.
H.G. nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții specifice pentru cadrele militare în activitate, prevede la art. 4 alin. (2) locurile de muncă și activitățile care se încadrau în grupele I și II de muncă ori similare acestora și care nu se mai regăsesc în această hotărâre, sunt considerate ca fiind, până la data de 1 aprilie 2001, locuri de muncă în alte condiții sau condiții speciale, respectiv deosebite. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că dovada încadrării în locurile de muncă și activitățile menționate se face cu documente de evidență de personal specifice sau cu adeverințe eliberate în baza acestor documente, întocmite conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a hotărârii.
Adeverința nr. A 1205 din 4 iulie 2001 eliberată de U.M. 02512/C București, depusă de reclamant la dosarul cauzei, atestă faptul că în perioada 28 august 1968 – 9 decembrie 1984, reclamantul a lucrat ca specialist I în laboratorul de dozimetrie și în colective de cercetare din domeniul chimiei militare, activitate ce se încadrează în grupa I de muncă.
Potrivit hotărârii de Guvern sus-menționate, activitatea desfășurată de reclamant este considerată ca fiind desfășurată în condiții speciale. Orice altă interpretare dată reglementării H.G. nr. 1294/2001, ar contraveni dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 164/2001.
Prin urmare, reclamantul, în calitate de cadru militar în rezervă, îndeplinește condițiile prevăzute la art. 16 lit. b) din Legea nr. 164/ 2001, pentru a beneficia de pensie de serviciu anticipată parțial.
Față de considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a sentinței atacate, Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale – Direcția Financiar Contabilă, secția pensii militare - U.M. nr. 02544, împotriva sentinței civile nr. 75/CA din 30 mai 2002 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.