Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 9 octombrie 2001, Organizația Județeană Cluj a Uniunii Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere a chemat în judecată Guvernul României și Ministerul Apărării Naționale, solicitând obligarea pârâților la plata diferențelor dintre cuantumul pensiilor ce vor fi recalculate potrivit art. 79 din Legea nr. 164/2001 și pensiile plătite efectiv membrilor pensionari militari de stat, din județul Cluj, începând cu 1 aprilie 2001.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că Legea nr. 164/2001 prevede recalcularea pensiilor militare de la 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare. Ulterior însă, prin O.U.G. nr. 85/2001, Guvernul României a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 79 din lege, până la 1 ianuarie 2002, măsură ce a determinat scăderea dramatică a veniturilor și deci, a nivelului de trai al pensionarilor din județul Cluj.
Prin sentința civilă nr. 114 din 2 aprilie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția de necompetență materială și a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, dispunând în consecință, respingerea acțiunii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dreptul la pensie este un drept personal al titularului, netransmisibil, ale cărui atribute nu pot fi exercitate decât de cel îndreptățit, indiferent dacă face parte sau nu dintr-o organizație.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Organizația Județeană Cluj a Uniunii Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că, potrivit statutului de organizare și funcționare, organizația este împuternicită să reprezinte în fața justiției, interesele membrilor săi, drept reconfirmat prin hotărârea Adunării Generale nr. 32 din 26 septembrie 2001.
În consecință, instanța de fond trebuia să respingă toate excepțiile invocate și să procedeze la sesizarea Curții Constituționale, pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de organizație, a prevederilor O.U.G. nr. 85/2001 și O.U.G. nr. 166/2001.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate, precum și cu prevederile art. 304 și C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanța de fond a reținut în mod justificat că dreptul la acțiune, privind plata unor diferențe rezultând din recalcularea pensiei, aparține numai titularilor, reclamanta neavând dreptul de a le solicita în nume propriu, printr-o cerere colectivă.
Nici o dispoziție legală și nici Statutul Uniunii nu conferă reclamantei acest drept, de a formula acțiune, în numele și în interesul membrilor săi.
Mențiunea din statut, confirmată prin hotărâre a adunării generale a organizației, privind împuternicirea reclamantei de a reprezenta în justiție interesele membrilor săi, nu îi conferă recurentei, calitatea procesuală activă de a promova acțiunea, al cărei obiect îl constituie un drept personal și netransmisibil al titularului pensiei, ci doar posibilitatea de a exercita în instanță, ca mandatar, drepturile procedurale ale acestuia.
Nu este fondată nici critica privind nesoluționarea tuturor excepțiilor invocate și nesesizarea Curții Constituționale. Instanța de fond, după ce și-a verificat competența materială, a constatat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale active și a procedat în consecință, la respingerea acțiunii, nefiind cazul de a mai analiza și a se pronunța asupra celorlalte excepții invocate, inclusiv excepția de neconstituționalitate ridicată de reclamantă care, neavând calitatea de a introduce acțiunea, nu putea, evident, nici propune probe sau invoca excepții.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Uniunea Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere Cluj-Napoca, împotriva sentinței civile nr. 114 din 2 aprilie 2002, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.