Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, reclamanta T.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Suceava, pentru ca instanța să dispună obligarea pârâtei să emită decizia de acordare a drepturilor ce i se cuvin în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 309/2002, achitarea sumei stabilite în baza acestei decizii actualizată cu indicele inflației.
În motivarea cererii a arătat faptul că prin hotărârea nr. 7574/2003, a Casei Județene de Pensii Suceava, s-a stabilit faptul că beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, urmând să primească drepturile bănești cuvenite, începând cu data de 1 noiembrie 2003, fără ca pârâta să emită o decizie în acest sens.
Prin sentința nr. 322 din 18 aprilie 2005, a Tribunalului Suceava, secția civilă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, motivat de faptul că dispozițiile prevăzute în art. 6 alin. (3) din Legea nr. 309/2002, stabilesc expres instanța competentă a soluționa cererile formulate în temeiul actului normativ invocat.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 238 din 6 iulie 2005, a respins acțiunea formulată, reținând, în esență, faptul că reclamanta nu a fost lezată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ, întrucât pârâta a emis decizia nr. 46715/2005, prin care i s-au achitat drepturile cuvenite, până la pronunțarea sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând soluția pronunțată, întrucât, deși i-au fost achitate drepturile cuvenite în baza legii invocate, nu i s-a achitat suma actualizată cu indicele de inflație.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința pronunțată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat, recursul formulat, pentru considerentele ce urmează:
Din actele dosarului a rezultat faptul că reclamantei i s-au acordat drepturile conferite de dispozițiile Legii nr. 309/2002, prin decizia nr. 46715/2005, a Casei Județene de Pensii Suceava.
Întrucât i s-au acordat aceste drepturi în totalitate, calculate începând cu data de 1 noiembrie 2003, pretenția recurentei-reclamante, de obligare a intimatei-pârâte la plata actualizată a sumei, cu indicele de inflație, apare neîntemeiată.
Având în vedere aceste considerente, recursul formulat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.V. împotriva sentinței nr. 238 din 6 iulie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2006.