Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Cu cererea înregistrată la 18 aprilie 2002, revizuienta G.E. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 518 din 12 decembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuienta a susținut că, după pronunțarea hotărârii, prin H.G. nr. 127/2002 a fost definit termenul de strămutat, prevăzut în art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în sensul că din categoria acestor persoane fac parte, și persoanele care au fost expulzate sau refugiate.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea de revizuire, prin sentința civilă nr. 170 din 21 mai 2002, cu motivarea că H.G. nr. 127/2002, nu poate constitui înscris doveditor, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., chiar dacă prin acest act normativ, emis după pronunțarea hotărârii, se confirmă o situație fundamental deosebită de aceea care a fost reținută de instanță, ca determinantă în darea soluției.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal a declarat recurs revizuienta, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit actele dosarului, din care rezultă că în perioada 1940 – 1945, a fost persecutată din motive etnice, având calitatea de persoană strămutată, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Totodată, recurenta a arătat că a îndeplinit cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., depunând ca act nou, adresa nr. 1026/2903/2002, prin care Comisia Națională de Pensii a recomandat revizuirea hotărârilor judecătorești, de respingere a cererilor formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit judicios că cererea revizuentei nu corespunde dispozițiilor art. 322 pct. C. proc. civ., întrucât înscrisurile noi, invocate ca temei de revizuire, nu au existat la data pronunțării hotărârii, a cărei revizuire s-a cerut și nici nu au fost reținute de partea potrivnică sau nu au fost înfățișate în cursul judecății, dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Concluzia instanței de fond este corectă, atât în privința H.G. nr. 127/2002, cât și în privința adresei nr. 1026/2903/2002, acte invocate de revizuentă, ca înscrisuri doveditoare ale unei împrejurări esențiale în soluționarea cauzei.
În consecință, soluția de respingere a cererii de revizuire, este legală și temeinică și nefiind motive de casare a hotărîrii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat de G.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.E., împotriva sentinței civile nr. 170 din 21 mai 2002, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.