Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2002 la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, B.M.L. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 439 din 28 noiembrie 2001, pronunțată de instanța respectivă în dosarul nr. 6479/2001, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Cererea de revizuire a fost respinsă prin sentința civilă nr. 169 din 21 mai 2002, reținându-se că înscrisul doveditor în baza căruia se cere revizuirea hotărârii, conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ., trebuie să fi fost descoperit după darea hotărârii, dar să fi existat la data pronunțării acesteia și să fi fost reținut de partea potrivnică ori să nu se fi putut înfățișa dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Se mai reține că H.G. nr. 127 din 14 februarie 2002 prin care s-a definit termenul de strămutat, s-a emis după pronunțarea hotărârii și nu se poate încadra în dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Revizuenta a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 169 din 21 mai 2002, considerând că trebuie să se admită cererea de revizuire și să i se recunoască drepturile prevăzute pentru persoanele strămutate pe criterii etnice, cu obligarea intimatei la achitarea acestora începând cu 1 ianuarie 2001.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.
Or, H.G. nr. 127 s-a emis la 14 februarie 2002, deci după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat și din acest motiv nu poate fi considerată ca act preexistent la data pronunțării sentinței, în imposibilitate de a fi prezentat pentru că ar fi fost reținut de partea potrivnică spre a putea fi încadrat între cazurile de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel fiind, văzând și prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Recurenta are, însă, posibilitatea de a solicita intimatei, printr-o nouă cerere, acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și completată de Legea nr. 189/2000, prin invocarea H.G. nr. 127/2002 de aprobare a Normelor pentru aplicarea prevederilor ordonanței, norme care precizează ce se înțelege prin persoana care a fost strămutată în altă localitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M.L. împotriva sentinței civile nr. 169 din 21 mai 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.