Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Maramureș sub nr. 132 din 31 august 2001, reclamantul M.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 2755 din 10 iulie 2001 prin care pârâta Direcția de Muncă și Solidaritate Socială a Județului Maramureș, Comisia pentru stabilirea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 a refuzat să-i recunoască acestuia calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de acest act normativ, pentru perioada 7 septembrie 1940 – 30 septembrie 1945, când a suferit persecuții din motive etnice, fiind nevoit să se refugieze împreună cu părinții săi, din localitatea de domiciliu ( orașul Zalău) aflată în zona de ocupație maghiară, într-o localitate din afara zonei de ocupație (orașul Turda).
În cauză a formulat întâmpinare Casa Județeană de Pensii Maramureș
care a învederat instanței faptul că potrivit art. 7, alin. (1) din Legea nr. 189/2000 modificată prin Legea nr. 367 din 10 iulie 2001, comisiile înființate în cadrul Direcțiilor de muncă și solidaritate socială și-au încetat activitatea, atribuțiile acestora fiind preluate de comisiile înființate în cadrul Caselor județene de pensii, astfel că, în baza acestei reglementări, calitatea procesuală pasivă revine Casei Județene de Pensii Maramureș. Totodată, Casa Județeană de Pensii Maramureș a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Maramureș.
Pe fondul cauzei, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș a solicitat respingerea acțiunii, susținând că situația de „refugiat” , „evacuat”, „retras sau „expulzat” nu se regăsește în situațiile reglementate de Decretul - Lege nr. 118/1990 modificat de O.U.G. nr. 105/1999 aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 367/2001.
Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr. 1130 din 8 octombrie 2001 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
Soluționând cauza pe fond, Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 429 din 28 noiembrie 2001, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată, apreciind că situația de „evacuat”, „expulzat” sau „refugiat” din teritoriile aflate temporar sub ocupație maghiară, nu se regăsește în nici una din situațiile limitativ prezentate de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Cu cererea înregistrată sub nr. 2653 din 18 aprilie 2002, reclamantul M.D. a solicitat Curții de Apel Cluj, revizuirea sentinței civile nr. 429/2001, invocând un act normativ nou, respectiv H.G. nr. 127 din14 noiembrie 2002 și situația sa de „refugiat” care, potrivit art. 2 din actul normativ menționat este similară celei de „strămutat”
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 153 din 8 mai 2002, a respins cererea de revizuire, ca nefondată, reținând că actul nou invocat de reclamant nu poate fi asimilat înscrisului la care face referire art. 322, pct. 5 C. proc. civ.
Împotriva sentinței date în revizuire a declarat recurs M.D. În motivarea recursului, recurentul a reiterat, în esență motivele formulate prin acțiunea introductivă și prin cererea de revizuire.
Recurentul M.D. a înaintat Curții Supreme de Justiție cererea înregistrată sub nr. 1731 din 21 ianuarie 2003 de renunțare la judecata recursului, întrucât intimata Casa Județeană de Pensii Maramureș a revenit asupra hotărârii inițiale dată pe seama reclamantului și i-a recunoscut acestuia calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În temeiul art. 246 C. proc. civ., Curtea va lua act de renunțarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de M.D. împotriva sentinței civile nr. 153 din 8 mai 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.