Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 4 octombrie 2005, reclamanta C.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 9689 din 6 septembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 296/PI din 24 octombrie 2005, a admis acțiunea a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din legea sus menționată.
Instanța de fond a reținut din examinarea probelor administrate în cauză, că reclamanta s-a născut la 12 noiembrie 1943, în localitatea Cunța, județul Alba, unde părinții săi s-au refugiat, părăsind domiciliul lor din localitatea Câțcău, județul Cluj, la data de 24 octombrie 1940.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru greșita aplicare a legii.
Recurenta a pretins că intimata nu a făcut dovada calității de persoană strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, întrucât ea s-a născut chiar în localitatea respectivă, cea în care părinții ei au fost strămutați.
S-a mai susținut că în raport cu Precizările nr. 323 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, de prevederile art. 1 lit. c) beneficiază numai copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților în acea localitate, într-un interval de 300 de zile de la data când a început strămutarea părinților, acesta nefiind și cazul reclamantei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada guvernelor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată expulzată sau refugiată în altă localitate.
Textul legii a avut, așadar, în vedere persecuția de natură etnică la care au fost supuși unii cetățeni români, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu sau strămutare, deoarece traiul în aceste condiții a avut consecințe vătămătoare, identice, materiale și morale, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor, indiferent că s-au născut înainte sau în timpul refugiului.
Cum intimata s-a născut la data de 12 noiembrie 1943, în localitatea în care părinții săi s-au refugiat după cedarea Ardealului de Nord, instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt întrunite cerințele Legii nr. 189/2000.
Curtea va respinge, de asemenea, apărarea recurentei privind interpretarea dată alin. (1) din O.G. nr. 105/1999, prin precizările menționate mai sus, întrucât, prin natura lor juridică, nu pot avea drept consecință, modificarea sau completarea legii în baza căreia au fost emise.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 296/PI din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2006.