Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicțional Argeș al Curții de Conturi a dispus prin sentința nr. 5 din 7 februarie 2002, admiterea contestației formulate de F.A. și anularea ca tardivă, a deciziei de imputare nr. 377 din 26 aprilie 2001, privind suma de 2.182.071 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța Curții de Conturi a reținut că decizia de imputare a fost emisă cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii, sentința invocată drept temei, cu nr. 13 din 14 martie 2001, a Colegiului jurisdicțional Argeș, referindu-se expres la contestatorul F.A., ca având vreo culpă în producerea pagubei.
Prin decizia nr. 204 din 10 mai 2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul jurisdicțional formulat de S.N.P. P. SA, sucursala A. Pitești.
S-a reținut că emiterea deciziei de imputare s-a făcut în baza unui temei legal, Decretul nr. 63/1961, care nu are aplicabilitate în cauză, întrucât prin sentința nr. 13 din 14 martie 2001 nu s-a reținut răspunderea materială a contestatorului, aceasta fiind nominalizată ca fiind în culpă, pentru un prejudiciu de 2.182.071 lei, doar în raportul de expertiză contabilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs S.N.P. P. SA București, sucursala A. Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurenta a învederat că temeiul legal al deciziei de imputare l-au constituit dispozițiile art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 63/1961, potrivit cărora în cazul când prin hotărârea definitivă a unui organ de jurisdicție se constată că paguba, ce urmează a se recupera în condițiile Codului muncii, este mai mare decât cea imputată ori că nu a fost produsă de persoana căreia i s-a imputat, se vor lua măsuri de recuperare a pagubei de la persoana care a provocat prejudiciul, prin emiterea unei decizii de imputare, în termen de 60 de zile de la data când a luat cunoștință de hotărârea definitivă.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, inițial, prin decizia nr. 1 din 20 ianuarie 1999, recurenta a imputat unui număr de 5 salariați, printre care nu s-a aflat și contestatorul F.A., suma de 120.795.465 lei. Prin sentința nr. 13 din 14 martie 2001, Colegiul jurisdicțional Argeș, analizând probele administrate, inclusiv expertiza contabilă, a reținut că prejudiciul cert este în valoare de numai 18.958.045 lei, ce urmează a fi suportat de cele 5 persoane, față de care s-a emis decizia de imputare nr. 1/1999.
Deși a stabilit că această decizie de imputare urmează a fi menținută parțial, pentru 18.958.045 lei, la repartizarea pagubei între cei 5 contestatori, instanța de conturi a omis a se pronunța asupra răspunderii materiale, pentru 3.173.576 lei.
În aceste condiții, secția jurisdicțională a reținut în mod justificat că recurenta trebuia să-și exercite dreptul de recurs jurisdicțional și recurs, și nu să emită o nouă decizie de imputare pentru suma ce nu se regăsește în sentința nr. 13/2001, nefiind aplicabile prevederile Decretului nr. 63/1961
Întrucât nu s-au administrat probe suplimentare, din care să rezulte că F.A. s-ar face vinovat de lipsa în gestiune a 2.182.071 lei, instanțele Curții de conturi au dispus în mod întemeiat, anularea deciziei de imputare.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate Procurorul general financiar al Curții de Conturi a României și de S.N.P. P. SA, sucursala A. Pitești, județul Argeș, împotriva deciziei nr. 204 din 10 mai 2002, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.