Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6208/2002, reclamantul P.A., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 4737 din 25 octombrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, ca persoană născută în timpul refugiului.
Prin sentința nr. 612 din 18 decembrie 2002, s-a admis acțiunea, s-a anulat hotărârea nr. 4737 din 25 octombrie 2000, emisă de pârâtă și a fost obligată Casa Județeană de Pensii Cluj, să recunoască reclamantului, statutul de refugiat pentru perioada 10 februarie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:
În cauză, s-a dovedit situația de refugiați ai părinților reclamantului.
Reclamantul s-a născut în refugiu, la 10 februarie 1942, având în mod firesc același domiciliu cu părinții.
Cum în această situație cetățenii români au suferit prejudicii, prin noul statut, pentru motive de echitate, nu se poate aplica un tratament discriminatoriu a celor născuți în perioada refugiului, statul aplicând regimul de protecție, în mod egal, pentru toți cetățenii.
Împotriva sentinței a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel:
Legea nr. 189/2000, în art. 1 și H.G. nr. 127/2002, în art. 1 și 2, prevăd în mod expres și limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de drepturile conferite, astfel că instanța de fond a admis acțiunea fără temei legal.
Pentru ca o persoană să dobândească statutul de refugiat, este necesar ca datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă, să-și schimbe domiciliul în altă localitate, ceea ce nu s-a întâmplat, fiind născut în orașul Turda, care a aparținut la acea dată, statului român.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Este adevărat că în actele normative citate sunt enumerate expres persoanele care beneficiază de statutul de refugiat, însă cei născuți în refugiu nu au fost excluși de la beneficiul legii.
Chiar dacă plecarea din localitatea de domiciliu a părinților s-a datorat persecuțiilor etnice, nu se poate susține că în localitatea de refugiu nu au suferit privațiuni, ca urmare a refugiului din Nordul Transilvaniei, privațiuni ce s-au răsfrânt și asupra copiilor.
Este neîndeoielnic faptul că cei născuți în perioada refugiului, se bucură de același tratament juridic ca și părinții lor, fiind realizată în acest mod egalitatea de tratament pentru toți cetățenii, ținându-se cont de principiul echității.
Constatându-se față de cele menționate mai sus că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 612 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2003.