Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 27 noiembrie 2001, reclamanta R.N. a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a notei de serviciu nr. 16222 din 30 octombrie 2001, emisă de inspectorul-șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă București, desființarea măsurii de trecere a sa în altă muncă și obligarea pârâtului Inspectoratul Teritorial de Muncă București, să o mențină la munca deținută anterior.
A mai solicitat anularea deciziei nr. 191 din 31 octombrie 2001, emisă de pârât, prin care a fost sancționată cu mustrare și obligarea acestuia să-i plătească suma de 11.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri și suma de 15.000.000 lei, cu titlu de daune morale, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în urma conflictului pe care îl are cu conducerea unității, s-a dispus mutarea sa din cadrul Departamentului de Evidență a Muncii, unde îndeplinea funcția de inspector, la Departamentul de Înregistrări și Evidență a Convențiilor Civile, în funcția de referent, măsură pe care o consideră ca fiind ilegală, pentru că i s-a modificat contractul de muncă, fără acordul său.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 301 din 8 martie 2002, a admis excepția de necompetență invocată de pârât și și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, reținând că reclamanta este funcționar public, iar dispozițiile de sancționare a sa se atacă la instanța de contencios administrativ, conform prevederilor art. 74 și 95 din Legea nr. 188/1999.
În ce privește instanța de contencios administrativ competentă, consideră că aceasta este Curtea de Apel București, conform dispozițiilor art. 3 pct. 1, raportat la art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că Tribunalul București a admis greșit excepția de necompetență materială, cu toate că acțiunea sa privește un litigiu de muncă, iar pârâta nu este o autoritate publică centrală, ci locală, astfel că Tribunalul București, ca instanță ce soluționează litigii de muncă, este competent să judece pricina.
Soluționând recursul, Curtea de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, a pronunțat decizia civilă nr. 917 din 29 mai 2001, prin care a admis recursul, a casat sentința, a constatat necompetența secției de conflicte și litigii de muncă, în soluționarea cauzei și a trimis cauza spre soluționare, la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1015 din 30 octombrie 2002, a admis excepția de necompetență materială, invocată de reclamantă și și-a declinat competența, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ, dispunând trimiterea dosarului la Curtea Supremă de Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență intervenit.
Primind cauza pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București și Curtea de Apel București, această Curte reține că este competentă să-l judece, în temeiul art. 22 C. proc. civ.
În ce privește instanța competentă să soluționeze pricina, reține că aceasta este Tribunalul București, ca instanță de contencios administrativ. Are în vedere că reclamanta este funcționar public și că în conformitate cu prevederile art. 74 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, contestațiile formulate de funcționarul public împotriva sancțiunilor ce i s-au aplicat, se soluționează de instanța de contencios administrativ.
De asemenea, conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c), raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența revine instanței de contencios administrativ din cadrul Tribunalului București, ținându-se cont că Inspectoratul Teritorial de Muncă București este autoritatea administrativă descentralizată la nivel județean.
Așa fiind, se va trimite cauza Tribunalului București, secția de contencios administrativ, pentru a fi soluționată în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea R.N. și intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă București, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.