Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 242 din 3 iulie 2001, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea introdusă de SC V.T. România SA Arad la data de 7 august 2000 și, precizată ulterior, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad și Direcția Generală a Vămilor.
Pe cale de consecință, a anulat ca nelegale adresa nr. 12316 din 26 iulie 2000 emisă de Biroul Vamal Arad, decizia nr. 232 din 7 septembrie 2000 emisă de prima pârâtă, precum și decizia nr. 2809 din 4 decembrie 2000, emisă de pârâta secundă.
De asemenea, a obligat pe pârâte să restituie reclamantei suma de 6.408.878.410 lei încasată cu titlu de taxe vamale.
În sfârșit, instanța a luat act de declarația reclamantei că renunță la judecata capătului de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecată.
Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 4014 din 4 decembrie 2001, a respins recursul declarat în cauză de către pârâta Direcția Generală a Vămilor, ca nefondat.
La data de 27 decembrie 2001, această autoritate publică a Administrației Publice Centrale a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 242 din 3 iulie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
În sprijinul cererii sale, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuienta a arătat că prin adresa nr. 17787 din 2 octombrie 2001, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad a solicitat autorităților vamale din Ungaria să transmită declarațiile vamale de export pentru tutunul prelucrat la Societatea V T.S.D. Rt. și reexportat către SC V.T. România Arad, precum și o adresă din care să rezulte încadrarea tarifară declarată de societate și acceptată de autoritatea vamală maghiară.
Din adresa nr. 15045/83-2001. V POP IV K-4062/01 comunicată de autoritatea respectivă, înregistrată la Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad sub nr. 21436 din 27 noiembrie 2001 rezultă că:
- autoritatea vamală maghiară a acceptat clasificarea tarifară la poziția 24.0310, a tutunului semiprelucrat, declarată de firma exportatoare și susținută de Direcția Generală a Vămilor în fața instanței de fond;
- clasificarea tutunului prelucrat la poziția tarifară 24.0310 de către Societatea V.T.S.D. Rt., acceptată de autoritățile vamale maghiare, este în deplină concordanță cu decizia adoptată de Comitetul Sistemului Armonizat la Sesiunea nr. 26 din luna noiembrie 2000, anexată în dosar la termenul din 6 martie 2000.
În fine, revizuienta a precizat că acest organism a decis clasificarea tutunului semiprelucrat (de tipul celui reexportat de societatea maghiară în România) la poziția tarifară 24.0310, întrucât produsul în cauză este tutun aflat într-o etapă intermediară de fabricație, deci tutun semiprelucrat care nu poate fi considerat „brut”.
S-a cerut schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta SC V.T. România SA Arad.
Prin sentința civilă nr. 44 din 26 februarie 2002, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că adresa emisă de autoritățile vamale maghiare nu îndeplinește cerința de a fi determinantă pentru soluționarea litigiului, exprimând un punct de vedere care nu este obligatoriu nici pentru instanță și nici pentru autoritățile vamale române.
Pe de altă parte, soluția de admitere a acțiunii se fundamentează pe o probă științifică, respectiv expertiza tehnică efectuată în cauză, conform căreia încadrarea tarifară a tutunului semiprelucrat este de 24.01.
Totodată, s-a avut în vedere împrejurarea că decizia Comitetului Sistemului Armonizat din 26 noiembrie 2000, la care se referă decizia emisă de directorul general al pârâtei secunde, nr. 2809/2000, nu este aplicabilă în cauză, deoarece nu a fost publicată în Monitorul oficial al României.
Împotriva sentinței a declarat recurs revizuienta Direcția Generală a Vămilor.
Recurenta a susținut că în mod greșit curtea de apel a respins cererea sa de retractare, întrucât adresa primită din partea autorităților vamale maghiare în legătură cu situația exporturilor de tutun, precum și încadrarea tarifară a tutunului semiprelucrat, îndeplinește cerința de a constitui un înscris determinant, care, dacă era cunoscut de instanță, ar fi condus la o altă soluție decât cea pronunțată.
Critica nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speță, cum deja s-a arătat, înscrisul nou de care se prevalează revizuienta îl reprezintă adresa nr. 15045/83-2001. V POP IV/1-4061/01 transmisă de autoritatea vamală maghiară ca răspuns la solicitarea Direcției Regionale Vamale Interjudețene Arad din 2 octombrie 2001.
Această adresă nu constituie însă, un înscris doveditor existent la data judecății, reținut de partea potrivnică și care nu a putut fi înfățișat de pârâtă la proces, dintr-o cauză mai presus de voința părților. Ea exprimă o simplă opinie a autorității vamale maghiare cu privire la tutunul importat de reclamantă din Ungaria.
Înscrisului respectiv îi lipsește și o altă condiție, implicită, pentru admisibilitatea cererii de revizuire, care rezultă pe cale de interpretare.
Este vorba de condiția ca actul descoperit și invocat în cererea de revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată în cauză.
Ori, documentul obținut de revizuientă după pronunțarea sentinței civile nr. 242/2001, nu are acest caracter astfel cum corect s-a reținut de către curtea de apel.
Hotărârea atacată cu cererea de revizuire și confirmată de instanța de control judiciar cu o motivare amplă, se întemeiază îndeosebi, pe concluziile exprimate ce expertul tehnic I.I., potrivit cărora, uzanța internațională pentru perioada în care a avut loc importul, încadra tutunul semiprelucrat la poziția „tarifară” 24.01.
Adăugând la considerentele expuse împrejurarea că decizia Comitetului Sistemului Armonizat din 26 noiembrie 2000, menționată în decizia nr. 2809 a directorului general al Direcției Generale a Vămilor, a directorului General al Direcției Generale a Vămilor nu a fost publicată în Monitorul Oficial, fără temei se susține în recurs că cererea de retractare trebuia totuși admisă, cu consecința respingerii în fond a acțiunii.
Ca atare, urmează a se respinge recursul declarat de revizuientă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 44 din 26 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2003.