Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe data de 13 septembrie 1999 la Curtea de Apel București, reclamanta Regia Autonomă de Îmbunătățiri Funciare, sucursala Vaslui, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, anularea certificatului Seria M.07 nr. 0014 de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.055.736 mp atribuit societății anonime SC H. SA Vaslui. În cauză a fost introdusă pe parcursul procesului Regiei Autonome de Îmbunătățiri Funciare București, forul tutelar al reclamantei.
Instanța învestită, prin sentința civilă nr. 247 din 6 martie 2000, a respins acțiunea pe considerentul că prevederile H.G. nr. 834/1991 nu sunt aplicabile regiilor autonome, iar pe de altă parte, că acțiunea în contencios administrativ este inadmisibilă întrucât eventualul drept vătămat al reclamantei este apărat de reglementările Codului civil.
Împotriva sentinței au declarat recursuri Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare, precum și Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare, sucursala Vaslui, arătând, în esență, că certificatul atacat a fost greșit emis.
Recursul este nefondat.
Prin H.G. nr. 686/1994 privind înființarea Regiei Autonome de Îmbunătățiri Funciare s-a prevăzut în art. 3 modul de constituire a patrimoniului Regiei Autonome de Îmbunătățiri Funciare, iar prin dispozițiile art. 4 din același act normativ s-a prevăzut că reglementarea problemelor patrimoniale litigioase ce s-ar ivi se va face de către Fondul Proprietății de Stat și Fondurile Proprietății Private.
Ținând seama de prevederile mai sus citate și cunoscând că cele două unități în litigiu s-au constituit ca urmare a divizării fostei societăți I.E.E.L.I.F. Vaslui în două unități distincte, SC H. SA, respectiv S.C.E.L.I.F., actualmente Regia Autonomă de Îmbunătățiri Funciare Vaslui, care și-au împărțit clădirile și spațiile de acces deținute de autorul lor comun, fără a se proceda însă și la o partajare reală a proprietății suprafețelor de pământ care au aparțineau aceluiași autor de drept comun, se impune o rezolvare pe cale administrativ a diferendului apărut între părți și numai în măsura în care această soluționare va fi contestată, litigiul va putea fi dedus instanței de judecată.
În consecință, recursurile declarate în cauză nefiind fondate urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare și Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare, sucursala Vaslui, împotriva sentinței civile nr. 247 din 6 martie 2000 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2003.