Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 decembrie 2001, SC R. SA Luduș a solicitat anularea deciziei nr. 1897 din 24 noiembrie 2001 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și, pe cale de consecință anularea procesului verbal nr. 732 din 8 mai 2001 încheiat de organele de control din cadrul Administrației Finanțelor Publice Luduș în partea în care a fost menținută prin decizia Ministerului Finanțelor Publice, respectiv pentru sumele reprezentând menținerea valabilității eșalonării la plata obligațiilor bugetare pentru perioada ianuarie - septembrie 2000, 473.586.676 lei pentru plata eșalonată a obligațiilor bugetare în perioada martie - decembrie 1999, precum și suma de 8.407.831.191 lei, impozite și taxe stabilite prin actele de control anterioare.
Aceeași reclamantă, la data de 5 februarie 2002, a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 1897/2001 a Ministerului Finanțelor Publice, în baza dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990 și art. 581 C. proc. civ.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin încheierea nr. 56 din 25 martie 2002, a admis cererea de suspendare și, în consecință, a dispus suspendarea executării vremelnice de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș a deciziei nr. 1897 din 24 noiembrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice prin care societății reclamante (ca urmare a procesului verbal de control din 7 mai 2001 a Administrației Finanțelor Publice Luduș) i-au fost stabilite obligații fiscale totale de 8.881.417.867 lei (8.407.831.191 + 473.586.676 lei), până la soluționarea pe fond a acțiunii pentru anularea deciziei respective. Pe perioada suspendării s-a dispus că reclamanta va avea disponibilități bănești, materii prime și materiale, precum și mijloace fixe ce nu pot fi grevate sau ipotecate la nivelul valorii de 9.000.000.000 lei. Totodată, s-a precizat în dispozitivul hotărârii și că încheierea este executorie fără somație și trecerea vreunui termen, în condițiile art. 581 C. proc. civ. și cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
La data de 20 februarie 2002, reclamanta a formulat o nouă acțiune prin care a solicitat anularea deciziei nr. 52 din 22 ianuarie 2002 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și, pe cale de consecință a procesului verbal nr. 1830 din 5 noiembrie 2001, încheiat de organele de control din cadrul Direcției Controlului Financiar Fiscal Mureș prin care a fost obligată la plata sumei de 20.614.785.213 lei reprezentând: 6.950.485.256 lei debite neachitate la data controlului stabilite prin alt act de verificare; 11.497.860.452 lei majorări de întârziere aferente debitelor restante, stabilite prin alt act de control; 2.041.175.011 lei majorări de întârziere aferente debitelor neachitate, calculate prin procesul verbal atacat; 86.480.795 lei penalități calculate prin procesul verbal atacat și 37.783.699 lei penalități calculate prin procesul verbal nr. 732 din 8 mai 2001.
În motivarea acțiunii sale reclamanta a susținut că decizia nr. 52/2002 este netemeinică și nelegală deoarece nu are un suport real ca bază de plecare pentru a actualiza ceea ce printr-un act anterior al Ministerului Finanțelor Publice a fost desființat.
Prin încheierea din 26 martie 2002 s-a dispus achitarea dosarului care are ca obiect a doua acțiune a reclamantei la dosarul ce are ca obiect acțiunea înregistrată la data de 19 decembrie 2001.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin încheierea nr. 88 din 13 mai 2002, a dispus și suspendarea executării vremelnice a deciziei nr. 52 din 22 ianuarie 2002 a Ministerului Finanțelor Publice și a procesului verbal nr. 1830 din 5 noiembrie 2001 privind obligațiile fiscale la bugetul statului în sumă totală de 20.613.785.213 lei până la soluționarea acțiunii din dosarul nr. 1471/2001 la care este conexat și cel cu nr. 175/2002.
Pe perioada suspendării s-a dispus că reclamanta va avea tot timpul disponibilități bănești în conturile curente, materii prime, materiale și produse finite, precum și în proprietate o serie de mijloace fixe ce nu pot fi grevate de nici o sarcină la nivelul sumei de 21.000.000.000 lei.
Totodată, s-a precizat în dispozitivul motivării că încheierea este executorie, fără somație și fără trecerea vreunui termen în condițiile art. 581 C. proc. civ. cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Împotriva încheierii nr. 56 din 25 martie 2002 a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș în numele Ministerului Finanțelor Publice, cerere înregistrată la 18 aprilie 2002, iar împotriva încheierii nr. 88 din 13 mai 2002 a declarat recurs tot Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș în numele Ministerului Finanțelor Publice cu cererea expediată poștal la data de 20 mai 2002 și înregistrată la 21 mai 2002.
Pentru judecarea celor două recursuri s-a fixat termen la 3 iunie 2003 la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ.
Anterior acestui termen, prin încheierea nr. 356 din 28 octombrie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a luat act de renunțarea la judecată, formulată de reclamantă, a acțiunilor prin care s-a solicitat anularea deciziilor nr. 1897/2001 și nr. 52/2002 a Ministerului Finanțelor Publice care, astfel cum s-a arătat, au menținut parțial o serie de obligații fiscale stabilite de organele de control ale autorităților fiscale prin procesele verbale nr. 732 din 8 mai 2001 și nr. 1830 din 5 noiembrie 2001.
Instanța de fond, prin aceeași încheiere, a revenit asupra încheierilor nr. 56/2002 și nr. 88/2002 prin care s-a dispus suspendarea executării vremelnice a respectivelor decizii, până la pronunțarea unei hotărâri de fond, precum și asupra încheierii prin care s-a dispus cu privire la expertul contabil.
Totodată, în dispozitivul încheierii s-a dispus că aceasta este fără drept de apel conform art. 246 alin. (2) C. proc. civ., pentru părțile litigante și cu drept de recurs pentru expert în 15 zile de la comunicare.
Din actele dosarului nu rezultă că această ultimă încheiere ar fi fost atacată de părți sau de expert.
Prin ambele recursuri, vizând cele două încheieri de suspendare a executării actelor autorităților fiscale s-a invocat greșita încadrare juridică în dispozițiile art. 581 C. proc. civ. în loc de art. 78 din O.G. nr. 11/1996, încadrare ce are consecințe și cu privire la termenul de exercitare a căilor de atac, precum și faptul că nu s-au administrat probe și nu s-a argumentat susținerea cererii de suspendare. În plus, s-a invocat faptul că încheierile au fost date și cu încălcarea art. 403 alin. (3) C. proc. civ. S-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, art. 401 și 403 alin. (3) C. proc. civ., art. 78 din O.G. nr. 11/1996.
Examinând încheierile atacate în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursurile declarate nu pot fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Măsurile de suspendare a executării actelor administrative sau administrativ-jurisdicționale, indiferent dacă sunt dispuse pe căile prevăzute de Legea nr. 29/1990 (art. 9) sau pe căile dreptului comun, sunt măsuri ce au caracter vremelnic, producându-și efectele până la soluționarea acțiunii.
Cum în cauză, prin cererea formulată în scris și susținută oral în fața instanței de fond, reclamanta a renunțat la judecarea acțiunilor sale, iar instanța de fond, prin încheierea nr. 356/28 octombrie 2002 a luat act de voința reclamantei (exprimată fără echivoc) și a revenit asupra încheierilor atacate, se constată că recursurile declarate de autoritatea fiscală au rămas fără obiect, urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva încheierii nr. 56 din 25 martie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și a încheierii nr. 88 din 13 mai 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 iunie 2003.