Ședințe de judecată: Ianuarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 217/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 259, pronunțată în dosarul nr. 1090/2001, la data de 1 octombrie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de SC M. SRL Târgu Mureș, împotriva Ministerului Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și Garda Financiară, secția Mureș și a dispus anularea actelor administrative emise de aceste autorități publice, exonerând-o pe reclamantă de plata sumei de 39.321.054 lei, obligând pârâtele la restituirea taxelor percepute în căile administrativ-jurisdicționale și la plata cheltuielilor de judecată.

Soluționând cauza după o a doua casare cu trimitere, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin procesul-verbal de control încheiat la data de 27 iunie 1996, organele Gărzii Financiare, secția Mureș, au constatat că societatea comercială reclamantă datorează pentru anul 1995, suma de 19.660.527 lei, impozit pe profit, plus o sumă egală cu aceasta, conform prevederilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 87/1994, ca urmare a diminuării Legii de impozitare, cu suma de 51.738.229 lei, achitată unei firme italiene, cheltuieli care nu au contribuit la realizarea veniturilor.

Căile administrativ-jurisdicționale au fost respinse de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și respectiv, Ministerul Finanțelor Publice, cu aceeași motivare, potrivit căreia cheltuielile respective nu au fost efectuate pentru realizarea veniturilor societății comerciale reclamante.

Admițând acțiunea, instanța de fond a motivat că suma respectivă a fost achitată în baza unui contract de prestări servicii încheiat de SC M. SRL Târgu Mureș și SC J.E. Italia, pentru operațiuni de marketing, consultanță, cercetare, etc., care au contribuit la realizarea veniturilor reclamantei, fiind deductibile, potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 70/1994, privind impozitul pe profit.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, ajungând la concluzia că, cheltuielile respective ar fi contribuit la realizarea veniturilor reclamantei, fără a ține seama că în anul 1995, aceasta a realizat pierderi, ca urmare înregistrării acelor cheltuieli în evidența contabilă și pe de altă parte, valoarea importurilor din Italia pe anul 1995 a fost sub valoarea respectivelor cheltuieli.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză rezultă că societatea comercială reclamantă a încheiat la data de 27 aprilie 1995, un contract de prestări servicii de prospectare a pieței, organizarea rețelei de distribuție, consultanță și marketing cu firma italiană J.E.

În baza acestui contract, reclamanta a achitat suma totală de 41.779.695 lei, pentru un număr de 7 facturi emise de firma italiană, care au fost înregistrate în contul 621 „cheltuieli cu colaboratori” și le-a dedus din baza de impozitare a profitului.

De asemenea, reclamanta a înregistrat pe cheltuieli și sumele de 9.705.505 lei, reprezentând diferența de curs valutar și 253.029 lei, comisionul bancar aferent acestor operații.

În mod just a reținut instanța de fond că, cheltuielile respective au contribuit la obținerea veniturilor realizate ca urmare a importurilor efectuate prin intermediul SC J.E. Italia.

Susținerea recurentelor, cum că cheltuielile respective sunt disproporționate în raport cu valoarea veniturilor (41.779.695 lei. valoarea cheltuielilor și 59.030.630 lei. valoarea importurilor realizate prin intermediul acelei firme italiene), este lipsită de temei legal, O.G. nr. 70/1994 neavând o astfel de dispoziție.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 259 din 1 octombrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2003.