Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 8 august 2005, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea Hotărârii nr. 26.632 din 29 iulie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Constanța, prin sentința civilă nr. 324/CA din 6 octombrie 2005, a admis în parte acțiunea, a anulat hotărârea contestată și i-a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000; a respins, totodată, capătul de cerere privind acordarea drepturilor solicitate de la data depunerii acțiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că părinții reclamantului au făcut obiectul schimbului de populații, ca urmare a Tratatului româno-bulgar de la Craiova, reclamantul născându-se la 23 martie 1942, în localitatea Nicolae Bălcescu, județul Tulcea, unde aceștia fuseseră strămutați. Pe cale de consecință, cum strămutarea acestora a fost o formă de persecuție etnică, copii născuți în această perioadă, „sunt îndreptățiți să dobândească același statut, ca și părinții lor”.
A mai reținut instanța că beneficiul drepturilor solicitate nu se poate acorda de la data de 9 mai 2005, când reclamantul a formulat cererea în fața comisiei de specialitate, ci, așa cum prevede legea, cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care aceasta a fost depusă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru nelegalitate prevăzută de art. 309 pct. 9 C. proc. civ., și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.
Recurenta a susținut că intimatul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, pe de o parte, pentru că s-a născut în timpul refugiului și textul legii nu conține prevederi exprese pentru copii născuți în refugiu, iar pe de altă parte, pentru că reclamantul nu a dovedit persecuția efectivă pe care a suferit-o.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Dovada acestei împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa lor, cu declarații de martori.
În cauză, s-a făcut dovada cu înscrisuri emise de autoritățile statului, la 10 septembrie 1940, că familia intimatului a fost strămutată din Bulgaria, în România (urmare a tratatului amintit), iar cu certificatul aflat la dosar, că acesta s-a născut în localitatea Nicolae Bălcescu din județul Tulcea, după strămutarea părinților săi.
În aceste condiții, intimatul este îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, deoarece, alături de părinții săi, a suferit consecințele materiale și morale vătămătoare ale situației create în urma strămutării familiei.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 324/CA/2005 din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2006.