Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 834 din 22 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul I.G. împotriva deciziei nr. 1061 din 13 decembrie 2004, a aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a reținut aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 358 din 28 februarie 2003, a respins acțiunea formulată de reclamantul I.G., în contradictoriu cu Comisia Județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Locală Borcea pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Prefectul județului Călărași și Primăria comunei Borcea, județul Călărași.
Recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile a Tribunalului Călărași a fost constatat nul, prin decizia nr. 1016 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reținându-se că a fost motivat cu depășirea termenului prevăzut de art. 301, raportat la art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 1016 din 13 decembrie 2004, reclamantul I.G. a formulat contestație în anulare, susținând că această decizie a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale, întrucât cauza a fost soluționată de o instanță de recurs, iar nu de către o instanță de fond, în condițiile în care toate hotărârile judecătorești anterioare au fost casate. Totodată, contestatorul a mai susținut că decizia respectivă este lovită de nulitate absolută, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de înscriere în fals, încălcând, astfel, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 29/1990, art. 5 din Codul deontologic al magistraților și art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Constatând că sunt neîntemeiate susținerile din contestația în anulare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a reținut, prin raportare la dispozițiile invocate, respectiv art. 317 pct. 2 C. proc. civ., că nu au fost încălcate normele de competență prevăzute de Codul de procedură civilă, susținându-se, în mod greșit, că ar fi fost trimisă cauza, spre rejudecare, de către o instanță de fond.
Împotriva deciziei nr. 834 din 22 aprilie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, contestatorul I.G. a formulat recurs, susținând nelegalitatea acesteia.
Se constată că decizia civilă nr. 834 din 22 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București și atacată cu recurs, este irevocabilă.
Așa fiind, recursul declarat de reclamant va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.G. împotriva deciziei nr. 834 din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2006.