Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 18 noiembrie 2002, reclamanta U.R.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 4484 din 23 octombrie 2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 59 din 15 ianuarie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 4484 din 23 octombrie 2002, a obligat pârâta să recunoască reclamantei statutul de refugiat pentru perioada 27 mai 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 noiembrie 2002.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 27 mai 1944, când părinții săi erau refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit prevederile Legii nr. 189/2000 și ale H.G. nr. 127/2002, care prevăd expres și limitativ categoriile de persoane în drept să li se recunoască statutul de refugiat din motive etnice. Față de împrejurarea că intimata s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, recurenta a arătat că în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute în actele normative sus-menționate pentru că, intimata nu și-a schimbat domiciliul din localitatea unde a fost născută, iar în această localitate, nu a suferit persecuții din motive etnice.
De asemenea, recurenta a susținut că hotărârea atacată s-a întemeiat greșit pe dispozițiile art. 100 C. fam, art. 8 și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, care nu au legătură cu fondul pricinii și care, nu erau în vigoare în perioada indicată de intimată prin acțiune.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Domiciliul legal al minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește statornic.
Fiind născută după data la care părinții săi au fost expulzați din motive etnice din localitatea de domiciliu intimata a fost lipsită de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat până la 6 martie 1945 și pentru toți membrii familiei intimatei refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală.
În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data nașterii sale, 27 mai 1944, intimata a avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.
Cel de-al doilea motiv de casare este de asemenea nefondat, constatându-se că dreptul intimatei a fost recunoscut în temeiul Legii nr. 189/2000 și nu prin aplicarea dispozițiilor art. 100 C. fam. sau art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, astfel încât nu este relevant în cauză faptul că, aceste ultime prevederi legale au intrat în vigoare după data nașterii intimatei și după încetarea perioadei de strămutare a sa într-o altă localitate.
Pentru considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 59 din 15 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 iunie 2003.