Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, sub nr. 281/A/2002, reclamanta SC T.M.C SA Filiași a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 2040 din 17 decembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, prin care a fost soluționată contestația formulată de societate împotriva procesului-verbal încheiat la 26 octombrie 2001 de către reprezentanții Direcției de Control Financiar Dolj, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin procesul-verbal încheiat la 26 octombrie 2001, organele de control din cadrul D.C.F. Dolj au stabilit că societatea datorează suma de 3.022.077.041 lei reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere, precum și suma de 3.219.131.054 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și T.V.A., iar contestația formulată împotriva acestui act de control, în mod greșit a fost respinsă de Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia a cărei anulare se solicită.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj a invocat excepția tardivității formulării acțiunii în anularea actelor administrative.
Instanța a constatat că excepția invocată este neîntemeiată și că acțiunea a fost introdusă în termen.
Prin sentința civilă nr. 288 din 4 octombrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de SC T.M.C. SA Filiași, împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și Administrația Finanțelor Publice Filiași. A anulat actul de control încheiat la 26 octombrie 2001, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și decizia nr. 2040 din 17 decembrie 2001 a Ministerului Finanțelor și a exonerat-o pe reclamantă de plata datoriilor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din examinarea certificatului de sarcini fiscale rezultă că datoria care formează obiectul cauzei nu a fost cuprinsă în certificatul de sarcini fiscale și de altfel, nici nu putea fi cuprinsă, întrucât controlul s-a realizat ulterior privatizării și ca urmare, datoria la data privatizării nu era stabilită.
S-a mai reținut că în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (4) din O.U.G. nr. 88/1997, modificată, în certificatul de sarcini fiscale se cuprind toate obligațiile bugetare, iar în cazul în care există obligații scadente la data raportului și neevidențiate în certificat, în baza art. 14 alin. (6) din actul normativ citat, societatea comercială privatizată va fi exonerată de drept de plata acestor obligații bugetare.
Împotriva sentinței civile sus-menționate au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj și Ministerul Finanțelor Publice.
Recurenții au invocat excepția tardivității formulării acțiunii, arătând că decizia nr. 2040 din 17 decembrie 2001 a fost comunicată contestatoarei în data de 20 decembrie 2001, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 7 februarie 2002.
Pe fondul cauzei, recurenții au arătat că în mod legal organul de control a apreciat că vânzările de produse finite ale SC T.M.C. SA Filiași către SC B.T. SRL, SC S. SRL și SC E.B.L. SRL, se încadrează în categoria tranzacțiilor cu alți contribuabili care dețin părți de capital la societatea contestatoare.
S-a mai susținut că majorările de întârziere au fost calculate potrivit O.G. nr. 11/1996, deoarece debitele nu au fost achitate la scadență și că privatizarea unei societăți nu o exonerează de plata obligațiilor bugetare pe care le are după privatizare.
Recursul este întemeiat, în sensul și pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În primul rând, în ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de către pârâți, se constată că instanța de fond a reținut că anterior introducerii acțiunii la Curtea de Apel Craiova, SC T.M.C. SA Filiași ar fi formulat acțiune la Curtea de Apel Timișoara, cu toate că singurul act de care se prevalează reclamanta, respectiv borderoul, nu reprezintă o dovadă concludentă în acest sens.
Acesta este primul motiv pentru care sentința instanței de fond este criticabilă, impunându-se admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța de rejudecare va trebui să verifice realitatea susținerilor reclamantei, anume, dacă și când acțiunea acesteia a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, urmând să se solicite reclamantei să prezinte un certificat de la Curtea de Apel Timișoara în acest sens sau eventual să se solicite prin adresă un astfel de document care să conțină datele necesare soluționării excepției de tardivitate a introducerii acțiunii.
Dacă în funcție de dovezile ce vor fi administrate, se va aprecia că acțiunea a fost introdusă în termen, instanța de rejudecare urmează să analizeze fiecare debit reținut în sarcina reclamantei și să-și expună motivele de fapt și de drept în legătură cu fiecare debit, dispunând, dacă apreciază necesar, suplimentarea probatoriului administrat în cauză.
Se impune, în principal, suplimentarea expertizei economico-financiare pentru a stabili debitele reale datorate de reclamantă către bugetul de stat și temeiurile de fapt și de drept ale acestora, în funcție de sumele contestate de reclamantă și de motivațiile acesteia, cu atât mai mult, cu cât instanța de fond s-a pronunțat în sensul că datoriile societății nu sunt trecute în caietul de sarcini, deși din conținutul acțiunii introductive nu rezultă că acesta era obiectul cauzei.
În consecință, având în vedere considerentele prezentate, urmează ca recursul de față să fie admis, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj și de Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 288 din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2003.