Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC A. SRL Sibiu a solicitat obligarea Ministerului Transportului să-i restituie suma de 11.229.212 lei, reprezentând plata nedatorată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a cumpărat de la o firmă din Germania, prin contract de leasing, 43 autovehicule, necesare desfășurării transporturilor și pârâtul a dispus să achite taxa pentru constituirea Fondului special al drumurilor, în sumă de 11.229.212 lei, deși nu datorează această sumă, întrucât nu a devenit proprietar asupra autovehiculelor.
Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 603 din 22 iulie 1999, a admis acțiunea, iar Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelul (decizia civilă nr. 69 din 27 ianuarie 1999).
Prin decizia nr. 1148 din 29 martie 2000, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul declarat de Ministerul Transporturilor, a casat decizia și sentința și a trimis cauza la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, pentru a o soluționa în primă instanță.
După casare, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 274 din 10 octombrie 2001, a respins acțiunea, reținând: întâi, că înainte de introducerea acțiunii la instanța de contencios administrativ, reclamanta nu a realizat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, respectiv nu a solicitat autorității emitente sau autorității ierarhic superioare, anularea actului; în al doilea rând, că și pe fond, acțiunea este nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând, pe de o parte, că instanța de fond a fost învestită de Curtea Supremă de Justiție, să soluționeze cauza, astfel că aspectul referitor la realizarea procedurii prealabile nu mai poate fi pus în discuție, iar, pe de altă parte, că, pe fond, în mod greșit a fost respinsă acțiunea.
Recursul este nefondat.
În adevăr, potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, procedura prealabilă se caracterizează prin aceea că înainte de a sesiza instanța de contencios competentă, reclamantul va trebui, mai întâi, să se adreseze autorității administrative sau autorității ierarhic superioare să rezolve reclamația administrativă.
Or, prima instanță a reținut corect că în cauză, reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație, ca înainte de a se adresa instanței de contencios competente, să se fi adresat cu reclamație la autoritatea administrativă, iar pentru neîndeplinirea acestei obligații imperative, acțiunea nu poate fi primită.
În condițiile date, în care nu a fost realizată procedura prealabilă, obligatorie în cazul litigiilor de contencios administrativ, acțiunea reclamantei nici nu putea fi soluționată pe fond, astfel că, cel de-al doilea motiv de casare invocat, nu se impune a fi examinat.
În consecință, recursul este nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SRL Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 274 din 10 octombrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2003.