Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 135 pronunțată în dosar nr. 1424/A/1999 la data de 26 aprilie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC L.F. SA Craiova pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M. 07 nr. 1656/26 august 1996 eliberat de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor în favoarea SC A. SA Craiova.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta a cerut anularea parțială a certificatului de mai sus, susținând în esență, că în acest act a fost inclusă și suprafața de 8.786 m.p. care face parte din patrimoniul său.
Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 1322/15 septembrie 1999 și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ.
În considerentele soluției de respingere a acțiunii, instanța de fond a motivat, în esență, că reclamanta nu și-a dovedit dreptul recunoscut de lege care i-ar fi fost vătămat prin emiterea actului administrativ atacat, nefiind aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta susținând, în esență, că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu ar fi dovedit dreptul vătămat, ignorând actul depus la dosar: sentința civilă nr. 1465/2000 pronunțată de Tribunalul Dolj.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, la dosarul nr. 9140/CIV/1999 al Curții de Apel Craiova se află depusă sentința civilă nr. 1465/ 02 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj prin care a fost admisă acțiunea formulată și precizată de SC L.F. SA Craiova, în contradictoriu cu Consiliul Local al municipiului Craiova și SC A. SA Craiova și s-a constatat că reclamanta este titulara unui drept de administrare asupra terenului în suprafață de 10.673,82 m.p.
Or, instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamanta nu a făcut dovada dreptului pretins încălcat, ignorând acest mijloc de probă care ar putea fi hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, pronunțând astfel o hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Deci, instanța de fond era datoare să verifice dacă hotărârea respectivă era definitivă și irevocabilă și, numai în raport cu aceasta, să se pronunțe în legătură cu aplicabilitatea prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, știut fiind că dreptul de administrator este un drept recunoscut de lege, cu consecința aplicării prevederilor Legii nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991.
În concluzie, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar dosarul va fi trimis pentru rejudecare potrivit dezlegărilor date mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC L.F. SA Craiova împotriva sentinței nr. 135 din 26 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2003.