Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 52/F-C/2002 pronunțată la data de 22 aprilie 2002 în dosarul nr. 521/2002, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.L. împotriva pârâților Inspectoratul Școlar Județean Argeș și Ministerul Educației și Cercetării și a anulat decizia nr. 252/25 septembrie 2000 emisă de inspectorat și hotărârea nr. 63/19 octombrie 2000 adoptată de Colegiul Central de Disciplină al Ministerului, dispunând reintegrarea reclamantului în funcția de director adjunct al Școlii Generale nr. 8 Pitești și obligarea inspectoratului la plata sumei de 10 milioane daune morale și a ambilor pârâți la plata sumei de 1.363.000 lei cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea formulată la data de 20 decembrie 2000, înregistrată la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, sub nr. 4276/2000, reclamantul a cerut anularea deciziei nr. 252/25 septembrie 2000 emisă de Inspectoratul Școlar cu eliberarea din funcția de director adjunct al Școlii Generale nr. 8 Pitești, reintegrarea în funcția respectivă și obligarea acestui inspectorat la plata sumei de 10 milioane lei cu titlu de daune morale, cerere completată la data de 15 mai 2001, când a precizat că a contestat și hotărârea nr. 63/19 octombrie 2000 adoptată de Colegiul Central de Disciplină al Ministerului Educației Naționale.
Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin Încheierea nr. 4181/13 decembrie 2001, a constatat că soluționarea cauzei este de competența Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ, căruia i-a fost trimisă.
Reclamantul a susținut că decizia de sancționare este nemotivată și că, abaterile reținute în sarcina sa, nu i-au fost aduse la cunoștință.
Admițând acțiunea și anulând actele administrative atacate, instanța de fond a reținut că, într-adevăr, în decizia de sancționare, abaterile disciplinare nu au fost evidențiate și nu s-a motivat în ce a constat vinovăția reclamantului și că, abia în motivarea ulterioară a hotărârii nr. 63/2000 sunt enumerate faptele reținute ca abateri disciplinare. A mai reținut că primele trei abateri nu sunt dovedite, iar în privința ultimei abateri reclamantul nu a fost audiat cu ocazia cercetării prealabile.
În privința excepției invocate de Ministerul Educației și Cercetării, că acesta nu ar avea calitate procesuală pasivă întrucât Colegiul Central de Disciplină este un organ administrativ-jurisdicțional care nu face parte din structura ministerului, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții au formulat recursuri:
1. Ministerul Educației și Cercetării, susținând că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția lipsei calității sale procesuale în cauză, în raport cu hotărârea adoptată de un organ administrativ-jurisdicțional care nu face parte din structura sa organizatorică.
2. Inspectoratul Școlar Județean Argeș, susținând că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, reclamantul făcându-se vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare care au atras sancționarea sa.
Recursul formulat de Ministerul Educației și Cercetării este nefondat și va fi respins ca atare.
În conformitate cu prevederile art. 121 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, normele privind componența, organizarea și funcționarea Colegiului Central de Disciplină al Ministerului Educației și Cercetării se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului.
Într-adevăr, prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3207/4 februarie 1998 al fostului Ministru al Educației Naționale, în vigoare la data respectivă, precum și prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 4141/18 iulie 2001 al Ministrului Educației și Cercetării, s-a prevăzut că membrii acestuia sunt numiți de către ministru pe o perioadă de patru ani, tot ministrul fiind autoritatea care îi poate revoca.
Este adevărat că regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3207/1998 nu a definit statutul juridic al Colegiului Central de Disciplină al Ministerului Educației Naționale și nici raporturile acestui colegiu cu ministerul ori cu alte instituții publice.
Dar, din faptul că ministrul este autoritatea administrativă care aprobă regulamentul acestui colegiu și îi numește și revocă pe membrii săi, rezultă că este o structură aflată în subordinea sa, situație în care îi va asigura reprezentarea în relațiile cu alte instituții, fiind necontestat că acest colegiu nu are personalitate juridică.
Împrejurarea că acest colegiu nu apare enumerat în anexele la H.G. nr. 690/1997 și H.G. nr. 23/2001 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației și Cercetării, nu are relevanța juridică pretinsă de recurentă, deoarece nu toate structurile ministerului apar evidențiate în anexele respective.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a reținut în mod judicios că Ministerul Educației și Cercetării are calitate procesuală pasivă în cauză.
Recursul formulat de Inspectoratul Școlar Județean Argeș este fondat pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare.
În ceea ce privește abaterile disciplinare reținute în sarcina intimatului-reclamant prin actele administrative atacate, instanța de fond a constatat în mod judicios că din probele administrate în cauză nu a rezultat consumul de alcool, nici lipsa de colaborare cu colegii și directorul școlii și nici crearea de stări conflictuale.
De altfel, din datele ulterioare a rezultat că, în momentul de față, intimatul-reclamant a fost numit director la școala respectivă.
În ceea ce privește fapta de pierdere a condicii de evidență a concediilor de odihnă a cadrelor didactice, instanța de fond a reținut corect că nu s-a realizat cercetarea prealabilă administrativă, în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) din Legea nr. 128/1997.
Dar, instanța de fond a greșit dispunând obligarea inspectoratului la plata sumei de 10 milioane lei cu titlu de daune morale, cu motivarea că în acest fel va fi reparat prejudiciul moral cauzat reclamantului prin deteriorarea imaginii sale în cadrul școlii.
În primul rând, din împrejurarea că, ulterior, intimatul-reclamant a fost numit director la aceeași școală, unde fusese anterior director adjunct, ceea ce înseamnă că imaginea sa nu a avut de suferit.
Dar, chiar dacă s-ar admite că prin eliberarea din funcție i-ar fi fost afectată reputația în cadrul școlii, aceasta nu ar fi reparată prin primirea unei sume de bani, anularea actelor administrative atacate și reintegrarea dispuse de instanță fiind măsuri adecvate și suficiente pentru repararea pretinsului prejudiciu.
În concluzie, recursul formulat de Inspectoratul Școlar Județean Argeș va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată în sensul înlăturării obligării sale la plata daunelor morale, celelalte dispoziții fiind menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței nr. 52/F-C din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
Admite recursul declarat de Inspectoratul Școlar Județean Argeș, modifică sentința atacată în sensul că înlătură măsura obligării la plata daunelor morale.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2003.