Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 23 din 7 martie 2002, Directorul General al Institutului de Diagnosticare și Sănătate Animală a luat măsura eliberării din funcția publică de execuție, consilier categoria A, clasa I, gradul I, a lui S.C., începând cu 7 martie 2002, în temeiul art. 92 lit. b) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a lua această măsură s-au avut în vedere dispozițiile Ordinului Ministerului Agriculturii Alimentației și Pădurilor nr. 376/2001, prin care s-a aprobat punctele de trecere a frontierei de stat, stabilite pentru importul-exportul și tranzitul tipurilor de mărfuri supuse controalelor sanitar-veterinare, precum și structura organizatorică și necesarul de personal al Inspectoruatului de Poliție Sanitară Veterinară de Frontieră; hotărârea Colegiului de Direcție al Institutului deDiagnosticare și Sănătate Animală, luată în ședința din 19 februarie 2001, cu privire la punerea în aplicare a prevederilor Ordinului nr. 376/2001; comunicarea nr. 1373 din 20 februarie 2002, prin care Institutul de Diagnosticare și Sănătate Animală aduce la cunoștință situația posturilor de medic veterinar din structura organizatorică a Inspectoratelor de Poliție Sanitară Veterinară de Frontieră; scrisoarea comună a salariaților Inspectoratului de Poliție Sanitară Veterinară de Frontieră Mehedinți; adresa Institutului de Diagnosticare și Sănătate Animală nr. 1559 din 20 februarie 2002.
Prin acțiune, reclamantul S.C. a solicitat anularea deciziei, arătând, în esență, că angajatorul nu a îndeplinit obligațiile de a-i oferi alt post în sistemul organizării sale, de a apela la A.J.O.F.P., pentru a fi plasat în alte locuri de muncă, de a apela la Forul Tutelar, în scopul de a obține sprijin în vederea încadrării în alt loc de muncă și de a organiza un sistem de recalificare în altă muncă.
Totodată, în acțiune sunt invocate dispozițiile art. 130 lit. a), art. 133 și art. 69 C. muncii, susținându-se că în contextul acestora, trebuie interpretate dispozițiile art. 92 din Legea nr. 188/1999.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 159 din 20 mai 2002, a respins acțiunea reclamantului, reținând că actele sus expuse se conjugă cu adresa nr. 1373 din 20 februarie 2002, în raport cu care nu sunt întemeiate motivele din acțiune și deci, aceasta nu intră sub incidența art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență: întâi, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar nemotivarea acesteia constituie temei de casare, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ.; în al doilea rând, sunt reiterate aspectele invocate în acțiune, referitoare la nesocotirea dispozițiilor art. 133 și 69 C. muncii.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Fără arătarea motivelor și a probelor, instanța pronunță o sentință nelegală și netemeinică, care, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este supusă casării, întrucât asupra acesteia nu se poate realiza controlul judiciar.
Contrar acestor dispozițiuni, instanța de fond, deși în acțiune sunt detaliate motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, a omis să le analizeze și să arate motivele pentru care înlătură susținerile reclamantului.
Or, simpla referire la conținutul actelor ce au stat la baza emiterii deciziei atacate, nr. 23 din 2 martie 2002, fără ca instanța să răspundă și la motivele de fapt și de drept, invocate în acțiune, nu permite un control judiciar asupra hotărârii.
Așadar, hotărârea a fost pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor art. 261 pct. 5 și art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În consecință, recursul este fondat, urmând să fie admis, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare, cu respectarea dispozițiunilor legale sus-menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.C., împotriva sentinței nr. 159 din 20 mai 2002 a Curții de Apel Craiova, Secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2003.