Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, municipiul Bacău, prin Primarul municipiului, a solicitat anularea deciziei nr. 155 din 8 februarie 2002 a Ministerului Finanțelor Publice, precum și a procesului-verbal de control nr. 215400 din 19 decembrie 2001, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău și exonerarea Direcției Administrației Piețelor de plata T.V.A., a majorărilor și penalităților de întârziere aferente veniturilor din concesiuni și închirieri ale bunurilor din domeniul public aflat în administrarea Consilliului Local al municipiului Bacău.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat dispozițiile art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 17/2000 și ale H.G. nr. 401/2000, potrivit cărora operațiunile de felul celor desfășurate de Direcția Administrației Piețelor, nu se cuprind în spefa de aplicare a T.V.A.
Curtea de apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ ,prin sentința nr. 59 din 14 mai 2002, a respins ca nefondată contestația promovată de reclamantul municipiul Bacău.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit actului normativ invocat în apărare, respectiv O.U.G. nr. 17/2000 art. 3 lit. d), beneficiază de scutire legală, operațiunile de prestări servicii ale instituțiilor publice pentru activități de tip administrativ, social, educativ, de apărare, iar această scutire nu poate fi extinsă și la alte tipuri de operațiuni care nu sunt expres prevăzute în textul sus menționat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul municipiul Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut, în esență, că au fost interpretate greșit dispozițiile O.U.G. nr. 17/2000 și ale H.G. nr. 401/2000.
A precizat că activitatea de închiriere și concesionare a bunurilor unității administrativ-teritoriale este o modalitate de administrare a patrimoniului, iar faptul că din desfășurarea acestor activități se realizează venituri, nu prezintă importanță sub aspectul datorării T.V.A., deoarece sumele de bani aferente reprezintă venituri ale bugetului local conform Anexei I din Legea nr. 189/1998.
Prin concluziile scrise adăugate, a invocat prevederile art. 169 din O.G. nr. 61/2002, rugând instanța să constate că potrivit acestui text normativ, sumele datorate cu titlu de T.V.A. au fost anulate.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de control nr. 215400 din 19 decembrie 2001, organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău au stabilit obligația Consiliului Local Bacău, la plata sumei totale de 1.153.679.395 lei reprezentând T.V.A. aferentă veniturilor din activitatea de închiriere și concesionare a bunurilor unități administrativ-teritoriale și majorări de întârziere.
La data de 29 august 2002 a fost adoptată O.G. nr. 61, privind colectarea creanțelor bugetare, act normativ care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003.
În conformitate cu prevederile art. 169 din O.G. nr. 61/2002 „sumele reprezentând T.V.A. datorate de către autoritățile administrației publice locale, pentru prestări de servicii, constând în închirieri și/sau concesiuni de bunuri imobile, care până la data de 31 mai 2002 nu au fost facturate beneficiarilor și nu au fost achitate la bugetul de stat, se anulează, inclusiv majorările de întârziere și penalitățile de întârziere aferente”.
Față de aceste dispoziții, se constată că sumele la care a fost obligat Consiliul Local Bacău, reprezentând T.V.A. și majorări de întârziere, au fost anulate și în consecință, acțiunea reclamantului a rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de municipiul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 59 din 14 mai 2002 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și respinge acțiunea formulată de municipiul Bacău, ca rămasă fără obiect.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2003.