Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 21 din 1 aprilie 2001, Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi a României a respins actul de sesizare al Procurorului financiar nr. 9032 din 15 februarie 200,1 privind obligarea în solidar a pârâților A.M. și G.G., la plata sumei de 118.854.057 lei, daune și foloase nerealizate, în sumă de 47.316.928 lei către U.M. 01171 Buzău, aparținând de Ministerul Apărării Naționale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În baza contractului de achiziție nr. 125 din 30 martie 1999, SC T.A. SRL Buzău s-a obligat să livreze U.M. 01171 Buzău, în anul 1999, cantitatea de 11.000 kg carne de porc degresată, la prețul de 12.654 lei/kg, la termenele și costurile prevăzute în anexa la contract.
Contractul a fost încheiat pe baza selecției de ofertă organizată în prealabil, dar contrar celor stipulate în caietul de sarcini, potrivit cărora „prețurile unitare stabilite prin licitație nu vor fi majorate pe durata derulării contractului”, în art. 2.5 din contract au convenit că „orice modificare a prețului devine indiscutabilă după expirarea termenului de livrare”.
Această clauză s-a interpretat în sensul că mai înainte de expirarea termenului respectiv părțile pot conveni modificarea prețului.
Considerând că în materia convențiilor clauzele se interpretează unele prin altele, după intenția comună a părților și după urmările ce obiceiul sau legea dă obligației și având în vedere expertiza contabilă efectuată în cauză, instanța a concluzionat că pârâții G.G. și A.M. nu au săvârșit o faptă ilicită atunci când au acceptat majorarea prețului, chiar fără nota de fundamentare și de prospectare a pieței libere.
În aprecierea modificării prețului din contract, prima instanță s-a bazat și pe expertiza contabilă efectuată în cauză care a confirmat varianta de calcul a prețurilor de pe piața liberă, prezumând că prețul notificat de furnizor și acceptat de beneficiar a fost corespunzător prețului în acea perioadă.
S-a reținut, totodată, că solicitarea de majorare a prețului nu trebuia fundamentată, deoarece s-a probat că prețul pieței a fost similar cu cel practicat de SC T.A. SRL Buzău.
Împotriva sentinței a declarat recurs jurisdicțional Ministerul Apărării Naționale pentru U.M. 01171 Buzău, considerând-o netemeinică și nelegală.
Recurentul a susținut că prima instanță a interpretat greșit clauzele cuprinse în contractul de achiziție nr. 125 din 30 martie 1999, pentru a putea ajunge la concluzia că majorarea prețului s-a făcut în condițiile legale prin acordul părților contractante, întrucât la art. 2.2 s-a prevăzut în mod clar că „prețul unitar al produsului este determinat la data semnării contractului conform notei de negociere nr. 5 din 25 martie 1999 și s-a stabilit prin selecție de oferte”.
Pentru acest motiv, față de clauzele contractului, unitatea militară nu s-a conformat acestora și a acceptat livrarea cărnii la un preț majorat care a avut drept consecință producerea unui prejudiciu în sumă de 118.854.057 lei, reprezentând diferența de preț plătită necuvenit, la care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 47.316.927 lei, de care se fac vinovați A.M. și G.G.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 361 din 11 iulie 2002, a admis recursul jurisdicțional și a modificat sentința recurată, în sensul că a admis actul de sesizare al Procurorului financiar nr. 9032 din 15 februarie 2001 și a obligat în solidar pârâții A.M. și G.G. la plata sumei de 118.845.057 lei despăgubiri civile plus dobândă legală de 30,06% pe an, calculată de la datele plăților prețurilor majorate, până la achitarea integrală a debitului.
A instituit măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile, precum și a oricăror venituri ale pârâților în limita valorii prejudiciului.
Pentru a hotărî astfel, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a reținut că instanța și-a depășit atribuțiile atunci când a intervenit în contract, reținând că posibilitatea majorării prețului produsului achiziționat are ca temei legal Regulamentul privind organizarea licitațiilor pentru achizițiile de bunuri aprobat prin H.G. nr. 63/1994, republicată și caietul de sarcini pe baza căruia s-a desfășurat selecția de oferte.
Ori, atâta timp cât în contract, părțile contractante au stabilit un preț ferm și nu au prevăzut nici o clauză în ce privește modalitatea de majorare a prețului, nu se putea concluziona că majorarea prețului este legală și nu s-a produs nici un prejudiciu cert pentru beneficiar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A.M. și G.G.
Recurenții au criticat hotărârea după cum urmează:
Instanța de control a interpretat secvențial clauzele contractului și nu global în contextul general și economic.
Unitatea a respectat prevederile art. 8 din contract, potrivit cărora „prețul oferit în condițiile de cantitate și calitate înscrise în documentele de licitație este ferm și nu poate fi schimbat sub nici un motiv pe timpul licitației sau ulterior pe o perioadă de minim 30 de zile, conform art. 2.5 din contract.
Or, părțile au avut posibilitatea modificării de preț, după 30 de zile, pentru motive temeinice (modificări majore în structurarea prețului).
Modificarea de preț este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 2.14 din Regulamentul de organizare a licitațiilor, aprobat de H.G. nr. 63/1994, republicat sub nr. 163/1997, în sensul că „persoana juridică achizitoare poate să prevadă în caietul de sarcini și în contractul de achiziții că la bunurile și serviciile rămase de executat, prețurile pot fi majorate cu acordul părților, în cazul în care contractantul nu poate continua livrarea bunurilor la prețurile la care au fost contractate”.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform contractului de achiziție publică nr. 125 din 30 martie 1999, SC T.A. SRL Buzău s-a obligat să livreze U.M. 01171 Buzău, 11.000 kg carne de porc degresată în perioada aprilie – decembrie 1999, câte 1.220 kg lunar, la prețul de 12.654 lei/kg, convenit în condițiile Cap. II din contract, art. 2.1 – 2.5.
Conform acestor texte, prețurile unitare ale produselor și temeiul legal al acestora sunt menționate în anexa 1 la contract, fiind stabilite prin selecție de oferte și nu puteau fi majorate pe durata derulării contractului, iar după expirarea termenului de livrare orice modificare ori negociere a prețului devine indiscutabilă.
Cu toate acestea, unitatea militară a acceptat de la data de 17 mai 1999 să plătească un preț majorat, cu 208,77% față de cel prevăzut în contract, fără să modifice clauzele contractuale cu privire la preț.
Or, atâta timp cât în contract, părțile contractante au stabilit un preț ferm și nu au prevăzut nici o clauză în ce privește modalitatea de majorare a prețului, nerespectându-se nici clauza de la art. 11.6, nu există nici un dubiu asupra faptului că majorarea făcută de furnizor a fost acceptată de beneficiar nejustificat și fără temei legal.
În acest fel, unitatea militară a fost prejudiciată din vina pârâților A.M. și G.G., motiv pentru care se va respinge recursul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.M. și de G.G. împotriva deciziei nr. 361 din 11 iulie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2003.