Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 34 din 27 martie 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi județene Botoșani (dosar nr. 28/2000), s-au admis contestațiile formulate de T.M., C.V., C.C. și B.V. și s-au anulat deciziile de imputare nr. 83 din 20 august 1999 și 48 din 7 aprilie 2000, emise de conducerea SC C. SA Botoșani pentru sumele de 389.943.000 lei (T.M. – 176.330.175 lei; C.V. – 98.166.295 lei; C.C. – 97.581.266 lei și B.V. – 17.865.264 lei), respectiv 5.479.664 lei (T.M. – 2.558.057 lei; C.V. – 1.464.373 lei; C.C. – 1.457.234 lei). SC C. SA Botoșani a fost obligată să plătească contestatorului 9.200.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a fi pronunțată această sentință Colegiul jurisdicțional a reținut următoarele:
1. SC C. SA Botoșani a emis decizia nr. 83 din 20 august 1999 prin care a imputat suma totală de 389.943.000 lei, în condițiile prevăzute de art. 105 C. muncii, contestatorilor T.M. (șef bază recepție Avrămeni), C.C. (lucrător gestionar), C.V. (lucrător gestionar) și B.V. (laborant gestionar).
Prin această decizie de imputare nr. 83 din 20 august 1999 au fost anulate prevederile deciziei de imputare nr. 68 din 23 iulie 1999 emisă de aceeași conducere a SC C. SA Botoșani prin care se reținuse un prejudiciu în sumă de 985.163.184 lei în sarcina acelorași persoane contestatoare.
La baza emiterii deciziei de imputare nr. 83 din 20 august 1999 a stat procesul-verbal din 30 iulie 1999 și înregistrat sub nr. 1044 din 16 august 1999 la SC C. SA Botoșani din care rezultă că (potrivit deciziei nr. 57 din 01 iunie 1999, emisă de directorul general al SC C. SA Botoșani) s-a efectuat „verificarea gestiunilor de grâu pe perioada dintre inventarierile din 1 iunie 1991 și 1 mai 1999. Verificarea a constat în punctajul dintre documentele existente de evidență primară emise de către gestionari și registrele de magazie, situațiile de intrări și ieșiri ale grâului, întocmirea și vizarea actelor de justificare a gestiunilor de grâu”.
Decizia de imputare nr. 83 din 20 august 1999 a fost contestată la Tribunalul Botoșani care, prin sentința civilă nr. 21 din 1 martie 2000 (definitivă și irevocabilă), pronunțată în dosarul nr. 4275/1999, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi județene Botoșani.
2. SC C. SA Botoșani a emis decizia nr. 48 din 7 aprilie 2000 prin care a imputat suma totală de 5.479.664 lei, în condițiile prevăzute de art. 105 C. muncii, contestatorului T.M. (șef bază recepție Avrămeni), C.C. (lucrător gestionar) și C.V. (lucrător gestionar).
Această decizie de imputare (care a avut ca bază actele de constatare nr. 238 din 8 februarie 2000, nr. 458 din 16 martie 2000 și nr. 514 din 29 martie 2000) face referire la verificarea actelor de justificare a gestiunilor de produse agricole și precizează că suma de 5.479.664 lei reprezintă „lipsă în gestiunea de grâu ca urmare a neînregistrării și nevalorificării unei cantități de 20.836 kg subproduse ce ar fi trebuit să compenseze lipsa aceleiași cantități de grâu pentru perioada de gestiune 2 mai 1999 – 31 ianuarie 2000”.
Decizia de imputare nr. 48 din 7 aprilie 2000 a fost contestată la Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi județene Botoșani care, prin încheierea din 25 octombrie 2000, în conformitate cu prevederile art. 164 C. proc. civ. raportat la art. 130 din Legea nr. 94/1992, modificată, completată și republicată, a întrunit pricinile (cu referire la contestarea deciziei de imputare nr. 83 din 20 august 1999), deoarece acestea se aflau înaintea aceleiași instanțe, între aceleași părți, iar cauzele erau în strânsă legătură.
De asemenea, în cursul judecării cauzei SC C. SA Botoșani a ridicat excepția competenței materiale pe care, într-o primă împrejurare, nu a mai susținut-o (Încheierea din 25 octombrie 2000), și care, ulterior, la reiterare, a fost respinsă prin Încheierea din 5 septembrie 2001.
Pentru a dezlega pricina au fost dispuse mai multe expertize (una contabilă și două tehnico-economice), iar concluziile acestora nu au condus la stabilirea unor lipsuri cantitative exacte și au prezentat deficiențele organizării administrative și de gestiune din perioada 1991 – 1999 de la Baza de recepție Avrămeni. Concluziile expertizelor au fost contestate de către SC C. SA Botoșani, dar întregirea expertizelor prin răspunsul la obiecțiuni au condus de fiecare dată la menținerea concluziile inițiale.
Colegiul jurisdicțional Botoșani a admis contestațiile și a anulat deciziile de imputare atât pentru considerentele expuse în cele ce preced, cât și cu motivarea existenței în perioada 1991 - 1999 a unor inventarieri cu rezultate incerte și imprecise datorate unor erori la stabilirea vracului de grâu, metodei cubării incorecte prin greșeli de dimensionare a spațiului de depozitare, greșeli de calcul tehnic, precum și unui rulaj substanțial în condiții specifice de umiditate determinate de momentul recoltării, transport, înmagazinare, etc. Cu privire la cantitatea de 20.836 kg subproduse (derivate) grâu s-a ajuns la concluzia că nu există prejudiciu față de condițiile de umiditate și situația compensării corpurilor străine.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 316 din 18 iunie 2002, a respins recursul jurisdicțional declarat de SC C. SA Botoșani pentru motive care țin atât de condițiile emiterii deciziilor de imputare, cât și de îndeplinirea condițiilor răspunderii materiale, reținându-se, în esență, că probele administrate nu oferă o certitudine asupra prejudiciului invocat de societatea comercială.
Cu privire la calitatea persoanei s-a reținut că toți cei patru contestatori au îndeplinit atribuții de gestiune, sub acest aspect fiind îndeplinite condițiile art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, având drept consecință corecta aplicare a normelor de competență.
Împotriva acestei decizii, precum și a sentinței primei instanțe a formulat recurs SC C. SA Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 3, 9 și 11 C. proc. civ.
Pe de o parte, critica vizează greșita aplicare a normelor de competență, invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 725 C. proc. civ., precum și cele ale Legii nr. 99/1999, titlul V, art. 12 alin. (1) care modifică Legea nr. 94/1992, precum și faptul că prin încheierea din 5 septembrie 2001 s-a respins excepția ridicată privind competența materială, fără a se motiva și argumenta această hotărâre.
Al doilea motiv de recurs se referă la greșita soluționare a fondului litigiului în sensul că secția jurisdicțională a Curții de Conturi a reținut în mod eronat că unul din motivele recursului său jurisdicțional este tardivitatea contestării deciziilor de imputare (excepție ridicată într-adevăr la prima instanță) în loc să rețină că motivele formulate au vizat în principal interpretarea greșită a probatoriului administrat în cauză.
În plus, recurenta a precizat că nu a solicitat niciodată prin punctele de vedere exprimate ca instanța să stabilească situația economică-contabilă a societății, acestea referindu-se doar la natura litigiului și soluționarea contestațiilor la deciziile de imputare emise de conducerea societății ca urmare a lipsurilor din gestiune constatate și care cad indubitabil în sarcina angajaților, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză.
Examinând decizia în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul este fondat în baza considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Cu privire la primul motiv de recurs se constată că, într-adevăr, SC C. SA Botoșani, prin adresa nr. 2716/2001, a invocat excepția necompetenței materiale a instanțelor Curții de Conturi, excepție respinsă prin încheierea din 5 septembrie 2001, soluție motivată pe larg în sentința nr. 34 din 27 martie 2002 a Colegiului jurisdicțional Botoșani, cu referire și la sentința civilă nr. 21 din 1 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Având în vedere aceste aspecte, precum și cele reținute în mod corect de instanța de recurs jurisdicțional în sensul că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată și cele ale art. 725 C. proc. civ., se constată că motivul de recurs vizând necompetența materială a instanțelor Curții de Conturi nu poate fi primit.
Cel de-al doilea motiv de recurs se constată, însă, a fi întemeiat.
Astfel, deși prima instanță a cărei sentință a fost menținută de Colegiul jurisdicțional, a reținut că atât cu privire la pierderea cantitativă de 234.200 kg grâu, cât și cu privire la cantitatea de 20.836 kg subproduse imputată, metodele de estimare au numeroase surse de erori evidente, nu s-a dispus suplimentarea probatoriului în sensul de a se efectua noi expertize pentru a se stabili cu certitudine existența sau inexistența prejudiciului, iar în caz afirmativ să se dispună a se delimita gestiunile contestatorilor pentru a putea apoi stabili corect eventualele legături de cauzalitate în vederea angajării răspunderii.
Neprocedând în sensul dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., aplicabile și instanțelor Curții de Conturi, se constată că atât decizia, cât și sentința atacate sunt nelegale.
Prin urmare, se va admite recursul, se vor casa hotărârile instanțelor Curții de Conturi și se va trimite cauza spre rejudecare Colegiului jurisdicțional Botoșani pentru a se proceda în sensul mai sus arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC C. SA Botoșani împotriva deciziei nr. 316 din 18 iunie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.
Casează decizia nr. 316 din 18 iunie 2002 a secției jurisdicționale, precum și sentința nr. 34 din 27 martie 2002 a Colegiului jurisdicțional Botoșani și trimite cauza spre rejudecare la Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Botoșani.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2003.