Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 26 aprilie 2005, reclamantul L.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, anularea Ordinului nr. 261 din 21 aprilie 2005, prin care s-a dispus sancționarea sa, cu trecerea din funcția de director executiv adjunct al D.T.R.S.V. Focșani, în aceea de consilier superior, pe o perioadă de un an, cu diminuarea corespunzătoare a drepturilor salariale.
Reclamanta a susținut că ordinul atacat este lovit de nulitate, întrucât procedura prealabilă sancționării sale a fost nelegal îndeplinită și, în plus, acuzațiile care i-au fost aduse, constând în neimplicarea în activitatea specifică fișei postului, sunt nefondate.
Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 60 din 26 iunie 2005, a admis acțiunea, a anulat ordinul contestat și a dispus repunerea reclamantului în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor salariale cuvenite la zi; a obligat pârâtul să plătească reclamantului, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, din verificarea actului atacat, a reținut că în afară de descrierea sumară a faptei și a sancțiunii aplicate, cerințe prevăzute de art. 35 pct. 2 lit. a) și b) din H.G. nr. 1210/2003, nici una din celelalte cerințe nu au fost îndeplinite. Mai mult, din actele dosarului nu a rezultat dacă reclamantul a fost audiat, dacă a propus dovezi în apărarea sa sau dacă susținerile acesteia au fost sau nu analizate.
În consecință, pentru motivele de nulitate prevăzute de art. 35 pct. 2 din H.G. nr. 1210/2003, instanța a reținut că acțiunea este fondată.
Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță a declarat recurs, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale care, invocând în mod generic prevederile art. 299, 301-303 și 312 C. proc. civ., a susținut, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre nelegală și netemeinică, ignorând faptul că reclamantul se face vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare reținute în sarcina lui, ca temei al sancțiunii disciplinare aplicate.
Recursul este nefondat.
În motivarea soluției, instanța de fond, fără a mai trece la cercetarea temeiniciei sancțiunii disciplinare aplicate reclamantului, a constatat incidența prevederilor art. 35 pct. 2 din H.G. nr. 1210/2003, privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, constatând că actul administrativ atacat este lovit de nulitate absolută.
Potrivit art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003, sub sancțiunea nulității absolute, în actul administrativ prevăzut la alin. (1) se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării prealabile;
d) temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
f) instanța competentă la care actul administrativ, prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară, poate fi contestat.
Or, în cauză, așa cum în mod exact a reținut instanța de fond, actul administrativ de sancționare - Ordinul nr. 261 din 21 aprilie 2005, emis de ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, nu conține elementele și datele cerute de prevederile legale de mai sus, sub sancțiunea nulității absolute a actului administrativ.
Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 60 din 26 iunie 2005 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2006.