Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 martie 2003, reclamanta A.N. A.R., prin Direcția Apelor Mureș, a chemat în judecată Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației Publice și Consiliul Local al comunei Sântana de Mureș, solicitând anularea poziției 59 din Anexa nr. 81 a H.G. nr. 964/2002, prin care s-a atestat dreptul de proprietate publică al comunei Sântana de Mureș, județul Mureș, asupra obiectivului „construcții și anexe gospodărești, teren aferent 2,07 ha identificat în cadastrul comunal al comunei, parcela 773, tarlaua 26, invocând nelegalitatea atestării ca bun din domeniul public al comunei, iar nu ca proprietate de stat.
În motivarea acțiunii, reclamanta a mai arătat că prin atestarea bunului menționat, ca aparținând domeniului public al comunei, hotărârea contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică, a Legii nr. 107/1996, a apelor, precum și a art. 135 din Constituția României, fiind de natură a-i vătăma dreptul de administrare operativă dobândit în anul 1993.
Ulterior parcurgerii a două cicluri procesuale în cadrul cărora au fost soluționate excepțiile referitoare la tardivitatea acțiunii, neîndeplinirea procedurii prealabile și cea a inadmisibilității acțiunii în baza art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, rejudecând pricina în fond după casare, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 121 din 4 aprilie 2005, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că reclamanta (care își justifică calitatea procesuală activă, prin faptul că este înscrisă în cartea funciară, cu un drept de administrare operativă), nu a atacat hotărârile consiliilor locale și consiliului județean, care au stat la baza emiterii H.G. nr. 964/2002, hotărâri care nu au fost cenzurate nici pe calea controlului de legalitate exercitat de prefect, motiv pentru care sunt considerate în concordanță cu legea și trebuie executate.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că atestarea realizată prin H.G. nr. 964/2002 este în concordanță cu obligația impusă Guvernului, de art. 21 din Legea nr. 213/1998 și că voința juridică ce ține de esența actului administrativ de autoritate, a aparținut autorităților locale și județene, prin hotărârile cărora s-au delimitat bunurile ce aparțin domeniului public județean sau comunal. Concluzionând, instanța de fond a reținut că H.G. nr. 964/2002 a fost elaborată în baza și executarea Legii nr. 213/1998, precum și în executarea hotărârilor autorităților mai sus arătate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta A.N. A.R. - Direcția Apelor Mureș, criticând-o ca fiind lipsită de temei legal și fiind dată cu aplicarea greșită a legii, cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta susține, mai întâi, că în mod greșit a reținut instanța de fond, natura prezentei pricinii, motivând că procedura urmată ar fi una necontencioasă, și nereținând că este realmente vătămată în dreptul său de administrare asupra imobilului, ceea ce determină incidența art. 1 și urm. din Legea nr. 29/1990.
Reiterând situația de fapt arătată și în acțiunea sa, recurenta susține că în mod greșit instanța de fond nu a reținut că bunul înscris la poziția 59 din Anexa nr. 81 la H.G. nr. 964/2002 aparține proprietății de stat și i-a fost transmis de către organul abilitat legal, respectiv Primăria județului Mureș (care este emitenta deciziei nr. 197/1990, cu aprobările forurilor tutelare ale Direcției Apelor Mureș, la acea dată, respectiv Consiliul Național al Apelor). În plus, arată recurenta, nu s-a avut în vedere nici succesiunea numerelor cadastrale pentru a se constata, în opinia sa, inducerea în eroare a celor chemați să verifice inventarele însușite de Consiliul Local al comunei Sântana de Mureș, prin H.C.L. nr. 11 din 21 iunie 2001 și să înainteze propunerile Ministerului Administrației Publice, în vederea promovării hotărârii de guvern, conform dispozițiilor Legii nr. 213/1998.
Ulterior, prin completarea motivelor sale, recurenta-arată, pe de o parte, că hotărârea atacată nu a fost dată în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local al comunei Sântana de Mureș. Pe de altă parte, se susține că instanța nu a analizat fondul cauzei, nereținând că prin trecerea bunului fără vreun just titlu din patrimoniul Statului Român, în patrimoniul Primăriei comunei Sântana de Mureș, s-a adus atingere atât titularului dreptului de proprietate, cât și dreptului de administrare al reclamantei.
Au formulat întâmpinări la recurs, Ministerul Administrației și Internelor, Guvernul României și Consiliul Local al comunei Sântana de Mureș, solicitând menținerea soluției instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu întregul material probatoriu, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu privire la primul motiv de recurs referitor la pretinsul caracter necontencios al acțiunii sale, se constată că acesta este nefondat, toate instanțele, pe parcursul a trei cicluri procesuale, deci inclusiv instanța de fond (după cea de a doua casare cu trimitere), au reținut că acțiunea recurentei-reclamante s-a formulat în baza art. 1 și urm. din Legea nr. 29/1990.
Referitor la motivul de recurs ce vizează lipsa de contradictorialitate cu pârâtul Consiliul Local al comunei Sântana de Mureș, se constată că nici acesta nu poate fi primit, în raport cu actele dosarului: citativ, citație, încheierea din 7 martie 2005, practicaua sentinței nr. 121 din 4 aprilie 2005, citativ, întâmpinare, din care rezultă cu certitudine că pârâtul nu numai că a fost citat în cauză, dar a avut o participare permanentă și activă atât la rejudecarea în fond a cauzei, cât și în recurs.
În ceea ce privește motivele de recurs ce vizează fondul pricinii, Înalta Curte constată că instanța de fond a fost preocupată a examina pricina sub toate aspectele sale și în resorturile ei juridice, contrar celor susținute de recurenta-reclamantă.
Astfel, se constată că instanța de fond a avut în vedere toate dispozițiile legale incidente pricinii, precum și situația de fapt.
Astfel, prin decizia nr. 197 din 15 iunie 1990, necontestată, avându-se în vedere adresa nr. 3166/1990 a Direcției Apelor Mureș - Banat, prevederile Decretului nr. 409/1955, privind reglementarea transmiterii bunurilor proprietatea statului și în temeiul art. 7 din Decretul - lege nr. 8/1990, privind organizarea și funcționarea organelor locale ale administrației de stat, a avut loc transmiterea din administrarea Primăriei Târgu Mureș, secția străzi și parcuri, în administrarea Direcției Apelor Mureș – Banat, a imobilelor situate în incinta Complexului de agrement și sport „M.” (insulă) și descrise în decizie. În baza deciziei nr. 197 din 15 iunie 1990 s-a încheiat procesul-verbal nr. 621, de predare-primire din 2 iulie 1990, la Administrația Domeniilor Publice Târgu Mureș. Ulterior, această decizie a fost înaintată de Prefectura județului Mureș (fosta Primărie a județului Mureș), prin adresa nr. 1070/158 din 24 martie 1993, către Notariatul de Stat Județean Mureș, pentru a se intabula acest transfer, în C.F. nr. 3347/a, nr. 3374/b, nr. 683 și nr. 1405 Târgu Mureș.
Totodată, din extrasele de carte funciară, atât anterioare, cât și ulterioare emiterii H.G. nr. 964/2002, rezultă fără putință de tăgadă că recurenta-reclamantă are un drept de administrare operativă, iar nu un drept de proprietate.
Prin urmare, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, câtă vreme H.G. nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al județului Mureș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Mureș nu vatămă dreptul de administrare operativă a recurentei-reclamante aceasta nu poate invoca ca fiind îndeplinite cerințele art. 1 și urm. din Legea nr. 29/1990.
În consecință, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, amplu motivată, iar criticile formulate acesteia, nefondate, urmează a se respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 14, 15 și 18 din Legea nr. 29/1990, coroborate cu cele ale art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N. A.R. - Direcția Apelor Mureș împotriva sentinței civile nr. 121 din data de 4 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.