Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 martie 2002, A.M. a chemat în judecată U.A.R. și Baroul de avocați Timiș, solicitând anularea deciziei nr. 1282 din 14 decembrie 2001, emisă de prima pârâtă și a hotărârii din 16 octombrie 2001, adoptată de pârâtul secund, ca nelegale.
De asemenea, a cerut obligarea pârâților să procedeze conform dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, în sensul primirii sale în profesia de avocat, cu scutire de examen.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 29 decembrie 2001 s-a pensionat pentru limită de vârstă, iar la 12 februarie 2001 a depus la Baroul de avocați Timiș o cerere prin care a solicitat primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen.
După aproximativ 8 luni, pârâtul i-a răspuns, comunicându-i că cererea nu a fost avizată, deoarece reclamanta este pensionată pentru limită de vârstă și la data de 3 octombrie 2001 a refuzat să se supună testului de verificare a cunoștințelor.
La rândul ei, U.A.R., prin decizia nr. 1282 din 14 decembrie 2001, i-a respins cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat, deși sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată.
A precizat că anterior a îndeplinit funcțiile de jurisconsult, arbitru de stat, judecător și consilier juridic, având o vechime în muncă de 32 ani, din care 30 de ani numai activitate juridică.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 206 din 25 iunie 2002, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că o atare soluție se impune întrucât prevederile art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată prin Legea nr. 231/2001, stabilesc că poate fi primit în profesie, la cerere, cu scutire de examen, cel care anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.
Condiția respectivă nu a fost, însă, îndeplinită de reclamantă, care s-a pensionat pentru limită de vârstă, începând cu data de 29 decembrie 2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.M.
Recurenta a susținut că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 14 alin. (2) lit. b), devenit prin republicare art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, care în realitate, cer să fi îndeplinit una din funcțiile enunțate și nicidecum să fie încadrată ori angajată într-o astfel de funcție.
Că prevederile art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, invocate de pârâți, nu-i sunt aplicabile și oricum ele contravin atât Legii nr. 51/1995, cât și Legii nr. 2/1991, care permite cumulul pensiei cu salariul.
Recursul este fondat.
Din înscrisurile anexate de reclamantă în sprijinul cererii de primire în avocatură, rezultă că aceasta s-a pensionat pentru limită de vârstă la data de 29 decembrie 2000. Cererea a fost înregistrată la Baroul de avocați Timiș în ziua de 12 februarie 2001.
Reclamanta a îndeplinit anterior, timp de peste 30 de ani, funcțiile de jurisconsult, arbitru de stat, judecător și consilier juridic, domiciliază în Timișoara, este cetățean român și nu se află în nici o situație de nedemnitate.
Prin urmare, sunt întrunite toate cerințele art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, conform cărora la cerere, poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.
Dispozițiile statutare invocate de pârâți -art. 28 alin. (9), nu sunt aplicabile reclamantei, deoarece ele au intrat în vigoare abia la 31 mai 2001, adică după depunerea cererii de primire în avocatură, cu scutire de examen.
Aplicarea acestor norme unor raporturi juridice născute anterior intrării lor în vigoare, are semnificația unei retroactivări a legii, contravenind dispozițiilor cu caracter de principiu înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție.
Ținând seama de considerentele expuse, urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința, în sensul admiterii acțiunii.
Pe cale de consecință vor fi anulate deciziile nr. 1282 din 14 decembrie 2001, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R. și decizia nr. 8746 din 23 martie 2002, emisă de Consiliul Uniunii, ca nelegale.
În sfârșit, vor fi obligați pârâții să primească pe reclamantă în profesia de avocat, cu scutire de examen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.M. împotriva sentinței civile nr. 206 din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată și în fond, admite acțiunea reclamantei A.M. Anulează deciziile nr. 1282 din 14 decembrie 2001, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R. și decizia nr. 1746 din 23 martie 2002, emisă de Consiliul Uniunii, ca nelegale.
Obligă pe pârâți să primească pe reclamantă în profesia de avocat, fără examen.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2003.