Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC A.C. SRL Iași a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, anularea deciziei nr. 754 din 15 aprilie 1999 emisă de Departamentul Servicii Interne - Direcția Generală de Soluționare a Plângerilor, prin care i s-a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal nr. 1177 din 24 octombrie 1996 întocmit de organele de control ale Gărzii Financiare Iași, privind obligarea la plata sumei de 7.119.188 lei, diferență impozit pe profit.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat contractul de comision nr. 22 din 20 iunie 1996, cu SC A. SRL Chișinău, în baza căruia s-au desfășurat activități comerciale, iar operațiunile desfășurate au fost corect înregistrate, fiind respectate obligațiile de plată atât către stat, cât și față de partenerul extern.
Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 106 din 20 septembrie 1999, a respins acțiunea, cu următoarea motivare:
Prin contractul de comision nr. 22 din 20 iunie 1996, încheiat cu SC A. SRL Chișinău, reclamanta s-a obligat să achite un comision de 20% acesteia, din valoarea facturilor emise de SC A. SRL Chișinău, pentru vânzarea produselor inox. În contract s-a stipulat că SC A.C. SRL Iași este obligată să achite în 30 de zile de la recepția mărfii, contravaloarea produselor, în valută sau lei.
În cazul în care plata se va face în lei, s-a consemnat obligativitatea efectuării plății în baza unui document ștampilat din partea SC A. SA. Or, s-a constatat de către organele de control existența chitanței nr. 223 din 30 iulie 1996, prin care se achită de SC A.C. SRL suma de 37.283.400 lei, reprezentând contravaloarea comision, către SC A. SRL Chișinău.
Dar, în contractul nr. 10 A din 21 iunie 1996, încheiat între SC A. SRL Chișinău și SC A.C. SRL, pentru livrarea produselor din inox, nu s-a stipulat vreo clauză privind derularea livrărilor prin comision.
În ce privește chitanța, s-a reținut că este dactilografiată la mașina de scris și nici nu face trimitere la vreo factură emisă de SC A. SRL Chișinău.
S-a conchis că înregistrarea, pe cheltuieli ale societății, a sumei de 37.283.400 lei, în baza chitanței care nu îndeplinește condițiile unui document justificativ, în sensul art. 6 din Legea nr. 82/1991, nu este legală; că, în raport de aceste aspecte, obligarea reclamantei la plata sumei de 7.119.108 lei impozit pe profit, aferent lunii iunie 1996, recalculat prin neluarea în considerare a plății inovate de 37.283.400 lei, este legală.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că suma cheltuită cu comisionul este deductibilă fiscal.
Recursul este nefondat.
În adevăr, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, orice operație patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentul justificativ cuprinde, printre altele, numele și prenumele, precum și semnătura persoanelor care l-au întocmit, vizat și aprobat după caz.
Or, în cauză, chitanța nr. 223 din 30 iulie 1996 nu are semnătura și ștampila emitentului și nici nu face trimitere la vreo factură emisă de SC A. SRL Chișinău, astfel că nu îndeplinește cerințele legale de document justificativ legal întocmit.
Așadar, în raport de aceste date, în mod corect s-a reținut că suma de 37.283.400 lei, menționată în chitanța nr. 223 din 30 iulie 1996, înregistrată pe cheltuieli, nu este deductibilă fiscal și, deci, reclamanta datorează impozitul pe profit în sumă de 7.119.108 lei.
În consecință, recursul este nefondat și urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A.C. SRL Iași, împotriva sentinței civile nr. 106 din 20 septembrie 1999 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2003.