Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 192, pronunțată la data de 14 iunie 2002 în dosarul nr. 407/A/2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.R. împotriva Ministerului Apărării Naționale.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că reclamantul, prin acțiunea formulată, a cerut obligarea ministerului pârât să-i acorde statutul de veteran de război și drepturile prevăzute de Legea nr. 44/1994, susținând că, în perioada 15 aprilie – august 1944, a participat la acțiuni specifice operațiunilor de război.
Respingând acțiunea formulată de reclamant, instanța de fond a motivat că din probele administrate în cauză, nu a rezultat că acesta ar fi participat, în perioada pretinsă, la operațiuni de război, în calitate de extrașcolar sau premilitar, astfel că refuzul ministerului de a-i recunoaște calitatea de veteran de război, este întemeiat.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul, susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, ceea ce impune casarea acesteia, pentru audierea martorilor propuși pentru dovedirea participării la operațiuni militare de război în perioada 15 aprilie – august 1944.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 44/1994, privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, calitatea de veteran de război se stabilește de Ministerul Apărării Naționale, pe baza datelor din livretul militar ori în lipsa acestora, pe bază de acte oficiale eliberate de către organele stabilite de acest minister, prin care se confirmă situațiile de la art. 1 și 2 din aceiași lege.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) din aceiași lege, în cazul în care nu există arhive sau acestea au fost distruse, calitatea de veteran de război se va stabili de către Consiile de reconstituire, cu martori, potrivit metodologiei stabilite de Ministerul Apărării Naționale.
În mod judicios a reținut instanța de fond că, din actele aflate în copii xeroxate la dosar, rezultă că recurentul-reclamant nu a făcut parte din formațiunile de premilitari pe anul 1944 ori ale extrașcolarilor care au participat la munci de război în zonele și perioadele pretinse de acesta și că, în raport cu data nașterii, 15 iunie 1928, nu avea vârsta minimă de 17 ani cerută de prevederile Decretului-Lege nr. 752/1942, pentru educația și instrucția extrașcolară și pregătirea premilitară.
Având în vedere considerentele de mai sus, rezultă că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.R., împotriva sentinței civile nr. 192 din 14 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2003.