Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicțional Bacău, prin sentința nr. 34 din 16 mai 2002, a admis pct. 1 al încheierii nr. 329 din 11 decembrie 2001 a Completului Camerei de Conturi Bacău, a obligat pârâții C.V. și B.G., în solidar, la plata sumei de 23.503.026 lei despăgubiri, către Grupul Școlar Ion Borcea Buhuși, precum și la plata beneficiului nerealizat, constând în dobânda de referență a B.N.R. de 34,1% pe an în cuantum de 15.150.826 lei, până la data pronunțării sentinței și, în continuare, până la plata efectivă a prejudiciului.
A menținut măsurile asiguratorii luate în cursul judecării cauzei.
A obligat pe cei doi pârâți la câte 100.000 lei fiecare, cheltuieli de judecată.
S-a reținut că controlul, privind contul de execuție pe anul 2000, la Grupul Școlar Ion Borcea Buhuși, a constatat unele abateri cu caracter financiar, de natură a atrage răspunderea civilă delictuală, după cum urmează:
În anul școlar 1999 - 2000, directorul Centrului bugetar Ion Borcea Buhuși, C.V., a acceptat și a aprobat ca în incinta unității școlare, să funcționeze filiala Grupului Școlar Postliceal Ștefan Bârsănescu din Bacău (instituție de învățământ particular), fără a avea aprobarea Inspectoratului Școlar Județean Bacău; spațiul de 54 mp a fost utilizat de chiriaș fără a se negocia cuantumul tarifului de închiriere a spațiului respectiv și fără a se încheia contract de închiriere, încasând fără nici o bază de calcul o chirie de 0,8 dolari SUA/mp/lunar, încălcând astfel prevederile art. 166 alin. (6) din Legea Învățământului nr. 84/1995, republicată, ale Cap. III din Ordinul Ministrului Învățământului nr. 3320/1996 și art. 2 din Ordinul Ministrului Învățământului nr. 3288/1998, privind metodologia închirierii spațiilor de învățământ.
Conducerea liceului nu s-a conformat hotărârii din 14 octombrie 1999, a Consiliului de Administrație al unității verificate, ce a stabilit tarife de închiriere pentru spațiile disponibile, în sumă de 30.000 lei/mp/lunar, tarif identic, fiind stabilit și prin H.C.L. nr. 48/1998 a orașului Buhuși.
Unitatea a fost prejudiciată cu suma de 5.298.374 lei, reprezentând diferență de chirie necalculată și nepretinsă de la chiriași, pentru perioada octombrie 1999 – mai 2000; în total, nu s-au calculat și nu s-au pretins de la chiriași venituri în cuantum de 23.503.086 lei, la care se adaugă folosul nerealizat de 15.150.826 lei, iar răspunderea revine celor doi pârâți, pentru prejudiciul cauzat.
Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin sentința nr. 605 din 7 noiembrie 2002, a respins recursul jurisdicțional declarat de B.G., cu următoarea motivare:
Metodologia închirierii spațiilor disponibile este stabilită conform art. 166 din Legea nr. 84/1995, Ordinul Ministrului Învățământului nr. 3320/1996 și H.G. nr. 1228/1990.
Unitatea verificată a închiriat un spațiu de 54 mp Fundației Ștefan Bârsănescu (învățământ particular), fără să încheie contract de închiriere și fără să respecte tariful de închiriere stabilit în ședința Consiliului de Administrație al liceului; a fost stabilit un tarif de 30 mii lei/mp/lună, iar directorul C.V. a dat dispoziție pentru perceperea unui tarif de 0,8 dolari SUA/mp/lună, neluând în considerare hotărârea din 14 octombrie 1999 și prevederile legale în materie.
Invocarea lipsei de culpă, pe motiv că a îndeplinit ordinul superiorului, a fost înlăturată, întrucât contabila șefă, B.G. avea obligația să cunoască prevederile legale și principiul că ordinul superiorului nu o absolvă de răspundere.
Cu privire la motivul doi de recurs, privind nedatorarea contravalorii utilităților folosite de către Grupul Școlar Ștefan Bârsănescu, pe motiv că Grupul Școlar Ion Borcea, Buhuși nu le-a acordat aceste servicii, s-a reținut că plata integrală a cheltuielilor doar de către locator este nelegală, întrucât clasele care aparțineau locatarului au fost încălzite, consumul de apă era mai mare prin mărirea numărului elevilor și energia electrică era folosită de locatar; cheltuielile fiind mai mari trebuiau împărțite conform prevederilor legale, proporțional și recuperate de la locatar.
Recursul declarat de C.V. a fost anulat, întrucât nu a fost motivat.
Împotriva deciziei secției jurisdicționale a Curții de Conturi au declarat recurs cei doi pârâți.
Recurenta B.G. a reiterat, în esență, aspectele de fond invocate pe parcursul procesului, la instanțele Curții de Conturi, fără a invoca motive de casare de natura celor prevăzute de art. 304 c. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate, la care secția jurisdicțională a făcut referire, rezultă că, în adevăr, pentru spațiul de 54 mp, închiriat Fundației Ștefan Bârsănescu (învățământ particular), fără a se încheia contract de închiriere s-a perceput un tarif de 0,8 dolari SUA/mp/lună, deși Consiliul de Administrație al liceului a stabilit un tarif de 30 mii lei/mp/lună, cauzându-se astfel un prejudiciu de 23.503.086 lei, pentru care răspunde și B.G., în calitate de contabil șef; răspunderea acesteia a fost dedusă, în mod corect, din împrejurarea că, potrivit fișei postului și dispoziției nr. 42/1998, avea ca sarcină să verifice documentele privind închirierea spațiilor, să organizeze evidența contractelor încheiate de școală și să urmărească executarea lor, iar prin acordarea vize de control financiar preventiv să ateste legalitatea, realitatea, necesitatea sumelor înscrise în facturile pe care le-a avizat.
Or, contrar acestor obligații de serviciu, B.G. în calitate de contabil șef, a avizat actele contabile, privind utilizarea suprafeței de 54 mp de către Fundația Ștefan Bârsănescu, deși nu s-a încheiat contract de închiriere și nici nu a fost respectat tariful de închiriere stabilit de Consiliul de Administrație al liceului; totodată, nu a fost stabilită nici cota parte din cheltuielile privind utilitățile, în proporție de spațiul folosit și numărul de elevi.
Așadar, răspunderea civilă delictuală a recurentei B.G. a fost corect stabilită; în consecință, recursul acesteia urmează să fie respins.
Recursul declarat de C.V., prin care se invocă aspecte de fond, urmează, de asemenea, să fie respins.
Astfel, potrivit art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, modificată, împotriva hotărârii pronunțate în ultimă instanță de secția jurisdicțională a Curții de Conturi se poate face recurs la secția de contencios administrativ a Curții de Conturi.
În cauză, prin recursul său, C.V. nu invocă aspecte de nelegalitate a deciziei secției jurisdicționale, prin care s-a constatat nulitatea recursului jurisdicțional, ci aspecte de fond.
În situația dată, în care recursul jurisdicțional nu a fost motivat de către C.V., soluția adoptată de secția jurisdicțională este legală, fiind în concordanță cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de B.G. și C.V. împotriva deciziei nr. 605 din 7 noiembrie 2002, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2003.