Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 6565 din 2 decembrie 2002, reclamanta T.S. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să îi acorde drepturile cuvenite conform Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2001 și să modifice în acest sens hotărârea nr. 2463 din 9 septembrie 2002, care îi acordă drepturile în mod greșit, cu data de 1 iunie 2002.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că aceste drepturi se cuvin începând cu 1 aprilie 2001, cererea fiind depusă la data de 26 martie 2001, sub nr. 54112.
Prin sentința nr. 39 din 14 ianuarie 2003, instanța sesizată a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă și a admis acțiunea reclamantei, în sensul că a obligat pârâta să modifice hotărârea nr. 2463/2002, acordând indemnizația începând cu data de 1 aprilie 2001, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că nu poate fi reținută excepția autorității lucrului judecat, inițial litigiul fiind soluționat numai pe excepția inadmisibilității acțiunii, astfel că nu au fost exonerate aspectele de fond, nefiind întrunite cerințele art. 1201 C. civ., astfel că această constatare îndreptățește reclamanta să pretindă acordarea drepturilor,începând cu data de 1 aprilie 2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând soluția ca nelegală, motivând că, în mod greșit, s-a respins excepția de autoritate de lucru judecat, astfel că pe fond, soluția este nelegală și netemeinică.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat, când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată între aceleași părți și în contra lor, în aceleași calități.
În speță, din examinarea hotărârii pronunțate în primul proces și anume, sentința nr. 505 din 11 decembrie 2001, rezultă că acțiunea reclamantei viza hotărârea nr. 1088 din 15 mai 2001 a Comisiei de stabilire a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, Comisia din cadrul Direcției de Muncă și Solidaritate Socială Cluj.
În cel de al doilea proces, prin cererea de chemare în judecată, s-a urmărit modificarea unui alt act administrativ cu caracter jurisdicțional, anume hotărârea nr. 2463 din 9 septembrie 2002 ,emisă de o altă autoritate publică Casa Județeană de Pensii a județului Cluj, având ca sprijin și un alt act normativ pentru soluționarea fondului litigiului, anume H.G. nr. 127/2002, deci un alt temei juridic.
Față de cele arătate, se constată că în mod judicios și legal nu a fost reținută autoritate de lucru judecat, astfel că cererea inițială din 23 martie 2001, trebuie avută în analiză acordarea drepturilor, așa cum legal a acordat și instanța de fond.
Ca atare, motivele de recurs se constată a fi nefondate, Curtea respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 39 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2003.