Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta M.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 5393 din 14 noiembrie 2002 emisă de aceasta din urmă, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor menționate, fiind născută în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 55 din 15 ianuarie 2003, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 5393 din 14 noiembrie 2002.
Totodată, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 14 februarie 1943 – 6 martie 1945 și să-i achite indemnizația cuvenită, începând cu data de 1 decembrie 2002.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.
A mai reținut și că în condițiile în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor refugiați împreună cu părinții lor, născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susținut că reclamanta a fost încadrată abuziv de către prima instanță în categoria persoanelor refugiate prevăzută de art. 2 din H.G. nr. 127/2002, întrucât aceasta nu și-a schimbat domiciliul și nici nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea Timișoara aparținând statului român.
Recursul este nefondat.
În mod incontestabil, reclamanta s-a născut la data de 14 februarie 1943 în localitatea Timișoara, județul Timiș, unde familia părinților săi fusese nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu Cluj, județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive etnice în Ardealul de Nord după data de 6 septembrie 1940.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.
Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 55 din 15 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2003.