Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 16 ianuarie 2002 la Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, sub nr. 601, reclamanta SC G.T. SA Târgoviște a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița și Direcția Controlului Fiscal Dâmbovița, anularea deciziei nr. 2035 din 17 decembrie 2001 și a procesului-verbal nr. 117/2001, ca nelegale și exonerarea de plata sumelor de 434.204.650 lei reprezentând impozit pe profit, 358.973.712 lei, majorări aferente, 67.959.738 lei T.V.A. și 128.238.109 lei, majorări aferente.
Curtea de Apel Ploieșt, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 101, pronunțată la 20 iunie 2002, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC G.T. SA Târgoviște.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pentru perioada verificată, decembrie 1999 – iunie 2001, reclamanta nu a virat impozitul aferent profitului, la care a fost adăugată suma de 178.895.144 lei diferență rămasă de plată, stabilită prin procesul verbal nr. 386/2001, suma totală stabilită ca datorată cu titlu de impozit pe profit, fiind de 434.204.650 lei ,la care s-au calculat majorări de întârziere aferente debitului, în sumă de 318.973.712 lei.
Deși s-a dispus în cauză efectuarea unei expertize contabile, instanța a apreciat-o ca neconcludentă față de erorile conținute cu privire la impozitul pe profit și majorările aferente.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, a declarat recurs SC G.T. SA, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Prin criticile formulate s-a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii art. 304 pct. 10 și că potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea este lipsită de temei legal.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, ori din considerentele hotărârii atacate nu rezultă existența acestor elemente necesare în exercitarea controlului, astfel că motivarea este insuficientă.
Și cea de-a doua critică este fondată, instanța neanalizând aspectele învederate,că prin acte de control distincte s-a ajuns ca aceiași sumă să fie stabilită în sarcina societății, prin două titluri executorii.
De asemenea, instanța nu a analizat apărările legale, de calcul eronat al impozitului pe profit datorat la buget, precum și cele legate de T.V.A. și majorările de întârziere, situație în care se impune casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC G.T. SA Târgoviște, împotriva sentinței civile nr. 101 din 20 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2003.