Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC P.T. SA și SC D. & F.S. Inc. au chemat în judecată Direcția Generală a Vămilor, pentru a se dispune anularea actului administrativ nr. 5860 din 13 decembrie 2001 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.009.267.857 lei plătiți cu titlu de taxe vamale, suprataxă vamală și T.V.A., ca urmare a operațiunilor de vămuire efectuate în vederea importării bunurilor ce constituie obiectul actului adițional autentificat de Biroul notarului public sub nr. 2010/26 mai 1998, precum și la plata daunelor materiale în valoare de 2.971.406.337 lei.
Reclamanta arată că SC D. & F. SA este unul din acționarii SC P.T. SA și a participat la majorarea capitalului social al acesteia din urmă cu bunurile menționate în actul adițional nr. 2010/26 mai 1998.
În baza O.G. nr. 92/1997 aceasta este exceptată de la plata taxelor vamale pentru bunurile aduse ca aport în natură, iar prin încheierea actului adițional și înregistrarea mențiunii la O.R.C.B. proprietara bunurilor respective a devenit SC P.T. SA.
Aceasta a fost titulara declarațiilor vamale și a operațiunilor de import pentru care s-au plătit taxe vamale, suprataxa vamală și T.V.A. nedatorate.
Reclamantele au contestat pe cale administrativă aceste sume, iar directorul general al Direcției Generale a Vămilor prin decizia nr. 339/17 februarie 2000, a respins contestația, pentru motive de procedură.
Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin decizia nr. 692/20 iunie 2000, a anulat decizia atacată și a obligat Direcția Generală a Vămilor să soluționeze pe fond contestația.
Cu toate acestea, prin adresa nr. 58601/13 decembrie 2001, Direcția Generală a Vămilor a refuzat nejustificat soluționarea contestației, invocând prevederile O.G. nr. 13/2001 care instituie o nouă procedură de soluționare a contestațiilor.
Se solicită anularea acestei adrese și obligarea Direcției Generale a Vămilor la rambursarea sumelor achitate pentru importurile menționate.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 674/ 24 iunie 2002, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că adresa atacată constituie o simplă comunicare și nu un act administrativ producător de efecte juridice, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Pentru capătul doi de cerere s-a reținut neefectuarea procedurii administrativ prealabile.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală reclamantele au declarat recurs și au solicitat admiterea lui și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
Se arată că adresa contestată constituie un act administrativ, că atâta timp cât asupra cererii ce are ca obiect restituirea sumelor nu s-a pronunțat nimeni pe fond, sunt în deplin drept să formuleze o nouă cerere pe temeiul de drept invocat.
Recursul declarat este fondat.
Din examinarea sentinței civile nr. 692/20 iunie 2000 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, rezultă că reclamanta SC D. & F.S. Inc, a chemat în judecată Direcția Generală a Vămilor pentru a se dispune anularea deciziei nr. 339/17 februarie 2000 a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor, precum și a tuturor actelor subsecvente ce au stat la baza emiterii acestei decizii, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.009.267.857 lei, plătită cu titlu de taxă vamală, T.V.A. și suprataxă și la 40.663.050 lei taxă pentru soluționarea pe cale administrativă a plângerii reclamantei și la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a admis acțiunea și a anulat decizia trimițând cauza la Direcția Generală a Vămilor pentru soluționarea pe fond a contestației.
Pârâta nu a dat curs obligației legale ce-i revenea, situație în care reclamantele au revenit cu cereri la Direcția Generală a Vămilor care, cu adresa nr. 58601/13 decembrie 2001, îi comunică că nu are competența de soluționare potrivit O.U.G. nr. 13/2001, iar rambursarea sumei achitată pentru importurile derulate nu poate fi soluționată fără o hotărâre irevocabilă cu privire la declarațiile vamale de import contestate.
Această adresă a fost contestată prin prezenta acțiune și s-a solicitat anularea ei.
Instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă reținând că în speță este vorba de o simplă comunicare și nu de un act administrativ.
Actul administrativ de autoritate este un act juridic adoptat sau emis de un serviciu public administrativ în mod unilateral, în baza și în vederea executării legii, pentru nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, de regulă de drept administrativ.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Din însăși conținutul textului de lege citat, rezultă că incidența acestuia este condiționată de existența unor acte administrative, precum și a unor fapte materiale asimilate acestora, care conțin manifestări unilaterale de voință ale organelor administrației de stat - titulare ale unor atribuții de stat și în realizarea puterii de stat – în calitatea lor de subiect de drept administrativ și, ca atare, generează raporturi de subordonare și pot fi revocate în mod unilateral.
Adresa contestată nu este o simplă comunicare, ci constituie un act administrativ, ce lezează un drept legitim al reclamantelor, astfel că respingerea acțiunii ca inadmisibilă este greșită. Dacă pârâta se considera necompetentă, trebuia să se dezinvestească în favoarea organului competent, față de temeiurile de drept a acțiunii.
În consecință, se va admite recursul în baza art. 313 C. proc. civ. și se va casa sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, unde celelalte critici din recurs vor fi avute în vedere ca apărări ale părții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC P.T. SA Ilfov și de SC D. & F.S. Inc București împotriva sentinței civile nr. 674 din 24 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2003.