Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 333 din 20 iunie 2006 (dosar nr. 599/P/2005), Tribunalul Dolj, în baza art. 334 C. proc. pen.:
A schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul C.R.C., privind pe denunțătorul H.N.I., din două infracțiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
A schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de același inculpat, privind pe denunțătorul R.L.H., din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.
A schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul C.R.C., din infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., privind pe denunțătorul P.T.
A schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de același inculpat, din infracțiunea prevăzută de art. 2151 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:
A condamnat pe inculpatul C.R.C., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (denunțător H.N.I.).
În baza art. 254 alin. (2) C. pen.;
A condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru fiecare din cele două infracțiuni săvârșite (denunțători R.L. și P.T.).
În baza art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:
A condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
A condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
A condamnat pe același inculpat C.R.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
A condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002;
A constatat grațiată pedeapsa aplicată și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din legea nr. 543/2002, privind revocarea beneficiului grațierii.
În baza dispozițiilor art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
A condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002;
A constatat grațiată și această pedeapsă și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din legea nr. 543/2002.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. și art. 35 C. pen.;
A contopit pedepsele executabile aplicate inculpatului care nu au fost grațiate, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A aplicat dispozițiile art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen.;
A dedus din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive de la 13 martie 2003 la 19 ianuarie 2005, când inculpatul a fost pus în libertate prin decizia penală nr. 11/2005 a Curții de Apel Craiova.
În baza art. 118 lit. d) C. pen.;
A confiscat de la inculpat suma de 50.000.000 lei.
S-au anulat actele false și s-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă B.R. SA, sucursala Craiova, cu sediul central în București, obligându-l pe inculpat, către această parte civilă, la plata sumei de 2.473.337.335 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul, către aceeași parte civilă, B.R. SA, sucursala Craiova, la plata sumei de 20.775.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
S-a reținut în fapt că în perioada august 1998 – septembrie 2000, inculpatul a deținut funcția de director la B.R. SA, sucursala Craiova și adoptând un mod discreționar de conducere, a impus salariaților acordarea nelegală de credite mai multor persoane fizice sau juridice.
Astfel, în luna august 1998, inculpatul i-a pretins martorului P.T. să contracteze pe societatea acestuia SC C.T. SRL, un împrumut de 100.000.000 lei pentru inculpat, promițându-i că, ulterior, îi va acorda și acestuia un împrumut de 35.000.000 lei.
Conform înțelegerii, inculpatul, în calitate de director și președinte al Comitetului de Credite, a aprobat și a eliberat, în rate, suma de 100.000.000 lei.
În luna martie 1999 inculpatul i-a acordat martorului P.T. un nou credit de 35.000.000 lei în condițiile în care acesta nu-l achitase pe cel de 100.000.000 lei, contractat anterior.
În aceeași perioadă inculpatul a pretins de la R.L.H. să constituie o societate comercială împreună cu fiul său, această pretenție fiind o condiție pentru aprobarea unui credit bancar.
Astfel, deși societatea martorului R.L.H. nu mai funcționa (SC C.I. SRL), totuși, pe baza unei documentații fictive și fără constituirea unor garanții suficiente, inculpatul a aprobat credite de 80.000.000 lei, 30.000.000 lei și 100.000.000 lei, folosite la amenajarea barului V., aparținând fiului inculpatului C.R.R.
La 30 martie 2000, inculpatul i-a cerut martorului R.L.H. să semneze o nouă cerere pentru un alt împrumut de 425.000.000 lei care să cuprindă și creditele anterioare. Martorul s-a conformat cerințelor impuse de inculpat, iar creditele obținute au fost folosite pentru amenajarea barului V., aparținând P.F.I. și C.R.R.
În aceeași perioadă, inculpatul a pretins și primit de la martorul H.N.I. suma de 50.000.000 lei, ca o condiție pentru acordarea eșalonată a unui credit bancar de 350.000.000 lei, credit suplimentat ulterior, fără garanții suficiente.
Pentru suplimentările de credite acordate nelegal, inculpatul l-a obligat pe H.N.I. să garanteze cu patrimoniul societății sale SC C. SRL, creditul acordat martorului R.L.H.
În lunile iulie - august 2002 a dat curs rugăminților martorilor E.J. și B.B. de a le acorda credite, fără a avea vocație, astfel că a întocmit în fals mai multe ordine de plată și a virat în contul societăților celor doi suma totală de 560.000.000 lei.
Prima instanță a concluzionat în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiunile de luare de mită în condițiile în care, fiind director și președinte al comisiei de credite avea și atribuții de control, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 254 alin. (2) C. pen.
În ce privește infracțiunea de delapidare s-a reținut că fapta nu a produs consecințe deosebit de grave, astfel că încadrarea juridică corectă este dată de prevederile art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.
Împotriva sentinței au declarat apel parchetul și inculpatul.
Criticile invocate de parchet au vizat greșita individualizare a pedepselor cu consecința aplicării unor pedepse prea blânde și omisiunea aplicării pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., în condițiile în care inculpatul s-a folosit de funcția pe care a deținut-o pentru a comite infracțiunile prevăzute de art. 254 C. pen.
În apelul său inculpatul a solicitat în principal achitarea susținând că infracțiunile de luare de mită, fals și instigare la uz de fals nu sunt dovedite, iar referitor la infracțiunea de delapidare și abuz în serviciu a învederat că nu a avut calitatea de gestionar sau de administrator.
Într-o teză subsidiară a solicitat reindividualizarea pedepselor și reducerea cuantumului acestora.
Instanța de apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpatul C.R.C.
A desființat sentința penală nr. 333 din 20 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 599/P/2005 și
1. În baza art. 334 C. proc. pen.:
A schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul C.R.C., denunțător H.N.I., din două infracțiuni prevăzute de art. 254 C. pen., într-o infracțiune prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (1) C. pen., condamnându-l la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
A completat încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat, denunțător P.T., și, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., l-a condamnat la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
A completat încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat, denunțător R.L.H., și, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., l-a condamnat la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
A completat încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 2151 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 2151 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., condamnându-l la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
În temeiul art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat la un an închisoare.
În temeiul art. 289 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat la un an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la un an închisoare.
În baza art. 248 C. pen., cu art. 41 alin. (1) C. pen., l-a mai condamnat la 2 ani închisoare, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat integral și condiționat grațiate pedepsele aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 2151 și 248 C. pen. (pct. 4 și 8).
A făcut aplicarea art. 7 din aceeași lege de grațiere.
În baza art. 33, 34 și 35 C. pen., a contopit pedepsele executabile în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
A dedus, din pedeapsa rezultantă, detenția preventivă de la 13 martie 2003 la 19 ianuarie 2005 inclusiv.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 50.000.000 lei.
A anulat actele false și l-a obligat pe inculpat către partea civilă B.R. SA, sucursala Craiova, la plata sumei de 2.473.337.335 lei, cu titlu de despăgubiri.
Instanța de apel a reținut că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță „sunt cert dovedite, dar încadrarea juridică este parțial susceptibilă de modificări”.
În considerentele deciziei instanța de apel face aprecieri în sensul că este indubitabil că inculpatul a condiționat acordarea abuzivă a unor credite bancare de obținerea unor foloase materiale.
Mai reține instanța de apel că inculpatul nu avea atribuții de control astfel că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., iar pe de altă parte față de împrejurarea că activitatea infracțională referitoare la condiționarea acordării creditelor martorului H.N.I. a avut la bază o rezoluție infracțională unică se impune reținerea în acest caz a unei singure infracțiuni de luare de mită în formă continuată.
S-a apreciat ca întemeiată critica parchetului referitoare la pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
Împotriva deciziei instanței de apel au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul C.R.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele sale de recurs parchetul a criticat hotărârile pronunțate pentru greșita încadrare juridică dată infracțiunii de abuz în serviciu în art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., în condițiile în care B.R. SA este o bancă cu capital exclusiv privat, astfel că inculpatul prin purtarea sa abuzivă nu a cauzat o vătămare a intereselor legale ori o pagubă unei instituții de stat sau unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C. pen., ci unei persoane juridice de drept privat, astfel că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 246 C. pen., fără a se reține și dispozițiile art. 41 C. pen., deoarece nu rezultă că faptele ar fi fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale; greșita încadrare juridică a infracțiunilor de luare de mită în dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen., în condițiile în care inculpatul avea potrivit Regulamentului de organizare și funcționare al Comitetului de credite, a Regulamentului de organizare și funcționare al băncii, a Normelor și procedurilor metodologice, atribuții de control, astfel că încadrarea juridică corectă era cea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.
Alte critici ale parchetului au vizat greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 și 291 C. pen., deoarece ordinele de plată întocmite în fals și folosirea acestora, emise în numele și pentru societăți private nu constituie înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) și art. 288 – art. 289 C. pen., ci constituie înscrisuri sub semnătură privată, așa încât instanțele trebuiau să dispună schimbarea încadrării juridice în art. 290 C. pen., precum și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului considerate îndestulătoare în raport de dispozițiile art. 52 C. pen.
În fine o ultimă critică formulată de parchet se referă la încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 378 alin. (2), raportat la art. 356 C. proc. pen., în sensul că în conținutul deciziei nu se face o descriere a faptelor reținute, o analiză a probelor și nu se motivează soluția dată.
În recursul său inculpatul reiterează în esență criticile invocate în apel și solicită în principal achitarea, iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate până la minimul special prevăzut de lege.
Recursurile declarate în cauză sunt întemeiate, însă prioritar pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 teza I C. proc. pen., respectiv decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.
Deși instanța de apel expune în considerentele deciziei, punctual, motivele de apel invocate de Parchet și de inculpatul C.R.C., atunci când trece la analiza acestora nu răspunde criticilor invocate, înțelegând să expedieze în câteva fraze sumare motivarea hotărârii pe care își întemeiază soluția.
Exemplificativ este modul în care instanța de control judiciar a înțeles a răspunde criticilor invocate în principal de apelantul inculpat cu privire la greșita sa condamnare pentru infracțiunile de luare de mită, fals, instigare la uz de fals, despre care acesta a susținut că nu sunt dovedite, solicitând achitarea.
Instanța de apel s-a limitat la o apreciere generală, constatând că, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul „sunt cert dovedite” și că este „indubitabil” că inculpatul a condiționat acordarea creditelor de obținerea unor foloase materiale, fără a se referi la probele administrate în cauză și fără a face o analiză serioasă a acestora care să-i permită eventual înlăturarea apărărilor făcute de inculpat sau din contră reținerea acestora.
În același mod a procedat instanța de apel și în ceea ce privește criticile invocate de parchet și de inculpat referitor la individualizarea pedepselor aplicate.
Așa fiind, Înalta Curte constată, pentru considerentele arătate, că în cauză hotărârea instanței de apel nu satisface cerințele impuse de dispozițiile art. 383 C. proc. pen. și 384 C. proc. pen., cu referire și la art. 356 C. proc. pen., față de împrejurarea că în urma admiterii apelurilor declarate, instanța de control judiciar a procedat la o rejudecare a cauzei.
Întrucât omisiunea instanței de apel de a motiva soluția dată echivalează cu o nerezolvare a cauzei, decizia recurată urmează a fi casată în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., și cauza se va trimite spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării instanța urmează să verifice toate susținerile și criticile invocate de parchet și inculpat și să se pronunțe motivat asupra acestora, în urma examinării probelor cu referiri concrete la ceea ce a rezultat din evaluarea lor, nu numai prin aprecieri cu caracter general.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul C.R.C. împotriva deciziei penale nr. 26 din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova.
Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2007.