S-a luat în examinare recursul declarat de M.D.G .și A.G. împotriva sentinței civile nr.370 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenții reclamanți M.D.G. și A.G. personal, lipsind intimatul pârât Guvernul României.
Procedura completă.
M.D.A. și A.G., având pe rând cuvântul au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în fond admiterea acțiunii.
După rămânerea cauzei în pronunțare s-a prezentat reprezentanta Guvernului României consilierul juridic L.D. care a pus concluzii de respingere a recursului declarat în cauză.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe data de 19 martie 2002 la Curtea de Apel București reclamanții M.D.G. și G.A. au chemat în judecată Guvernul României solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să elibereze un act din care să rezulte dacă imobilul situat în București, strada Alexandru Donici nr.35 Sector 2, în care domiciliază, figurează în Jurnalul Consiliului de Miniștri ca fiind pus în vânzare – total sau parțial – conform art.43 din Legea nr.4/1973.
Instanța sesizată, prin sentința civilă nr.370 din 9 aprilie 2002 a respins acțiunea cu motivarea că arhiva Guvernului nu deține documentele emise de consiliile populare întrucât fondul arhivistic al acestuia nu este structurat pe principiul evoluției situației juridice a imobilului – situație ce a fost comunicată reclamantului prin adresa nr.106/4 a Secretariatului General al Guvernului.
Sentința a fost recurată de către reclamanți.
Prin motivele de casare formulate în scris și evocate oral recurenții au susținut, în esență, că s-a răspuns în cauză la o altă problemă decât la ceea ce s-a cerut, modificându-se astfel obiectul acțiunii.
Recursul este fondat.
După cum a rezultat din expunerea rezumativă reclamanții au solicitat să li se elibereze un act din care să rezultă dacă imobilul în care domiciliază figurează, „ca fiind pus în vânzare”, în Jurnalul Consiliului de Miniștri, conform art.43 din Legea nr.4/1973, iar în ipoteza în care un asemenea act nu există să fie obligată pârâta să o comunice în mod expres și în scris.
În răspunsul dat pârâtul a arătat că „Arhiva Guvernului nu deține documente emise de consiliile populare”.
Prin această adresă nu se răspunde la chestiunea solicitată.
Într-adevăr, s-a cerut că se elibereze o copie după un act (pretins) emis de Consiliul de Miniștri și s-a comunicat că Guvernul nu deține documente „emise de Consiliile populare”.
Critica adusă de recurenți în sensul că s-a schimbat obiectul acțiunii (cererii) este fondată.
În consecință, recursul declarat de către reclamanți fiind întemeiat urmează a fi admis și a se casa sentința atacată, dispunându-se trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru a proceda la rejudecarea pricinii, în limitele actului de investire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M.D.G. și A.G. împotriva sentinței civile nr.370 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.