Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul G.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună modificarea în parte a hotărârii nr. 6203 din 17 decembrie 2002 emisă de pârâtă, în sensul de a i se recunoaște dreptul la indemnizația legală, începând cu data de 12 februarie 2001 și nu de 1 noiembrie 2002, cum greșit s-a stabilit.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că i s-a recunoscut statutul de refugiat și că i s-a calculat indemnizația legal cuvenită, dar cu începere de la 1 noiembrie 2002, deși cererea fusese depusă la 12 februarie 2001.
Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 130/2003, a admis acțiunea și a modificat în parte hotărârea nr. 6203/2002, în sensul acordării dreptului la indemnizație cu începere de la 1 aprilie 2001.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în raport de dispozițiile art. 5 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobată de H.G. nr. 127/2002, drepturile se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că, în mod greșit, instanța a considerat că dreptul la indemnizație trebuie acordat de la 1 aprilie 2001, deoarece printr-o sentință anterioară intimatului i se recunoscuse calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2002.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
La 12 februarie 2001, intimatul-reclamant a formulat cerere către Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Cluj, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, invocând statutul de refugiat din teritoriile românești ocupate de regimurile străine în perioada 1940 – 1945. Această cerere i-a fost respinsă printr-o hotărâre anterior dată de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Cluj.
Ulterior, după apariția H.G. nr. 127/2002, prin care au fost aprobate Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, intimatului i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, recurenta pronunțând în acest sens hotărârea nr. 6203/2002.
Cât privește data de la care indemnizația cuvenită legal i se datorează intimatului, în mod corect instanța de fond a stabilit ca fiind data de 1 aprilie 2001 și nu 1 noiembrie 2002; de aceea, potrivit dispozițiilor art. 5 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, indemnizația se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii.
Or, în cauză intimatul a formulat cerere la 12 februarie 2001, fiind nerelevant din punct de vedere juridic că, inițial cererea a fost respinsă, deoarece H.G. nr. 127/2002 nu a modificat legea, ci doar a lămurit înțelesul noțiunii de refugiat, de care intimatul beneficia în baza Legii nr. 105/1999.
Sub acest aspect, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 186/2001, pronunțată de aceiași instanță, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., prin această sentință fiind menținută hotărârea pronunțată anterior de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială. prin care intimatului nu i se recunoștea statutul de refugiat.
În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 130 din 11 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.