Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 7 august 2000, Colegiul Medicilor Bacău a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Sănătății, anularea actului administrativ emis sub nr. VIII/d/3393 din 4 mai 2000, prin care au fost aprobate rezervările de posturi pentru dr. C.D. și V.M.E.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că rezervarea s-a propus în condițiile în care doctorițele C.D. și V.M.E. nu au avut anterior post la Spitalul Județean Bacău, ceea ce atrage nelegalitatea acestora.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 131 din 12 noiembrie 2001, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat actul administrativ atacat.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs Ministerul Sănătății și Familiei, V.M.E. și C.D., criticând-o pentru nelegalitate.
În recursul său, Ministerul Sănătății susține că instanța a făcut o interpretare greșită a legii, în reținerea calității procesuale active a Colegiului Medicilor și a aplicat greșit dispozițiile art. 23 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 366/1998.
V.M.E. critică soluția primei instanțe, arătând că, deși a fost sesizată cu 4 excepții, a omis să se pronunțe cu privire la competența materială și teritorială a Curții de Apel Bacău. Pe fondul cauzei, soluția este netemeinică întrucât acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată și lipsită de interes legitim.
C.D. adaugă că reclamantul nu a făcut dovada vătămării unui drept al său, recunoscut de lege și nici a interesului general care ar fi fost încălcat.
Recursurile pârâților sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Temeiul de drept invocat, în cauză, pentru rezervarea celor două posturi este art. 49 din Ordinul nr. 366/1998.
Ordinul nr. 366/1998 a fost emis în temeiul Legii nr. 30/1990, a Legii nr. 74/1995, a Legii nr. 81/1997 și a celorlalte dispoziții legale în vigoare, referitoare la angajări, avansare, transferare și detașare. Legea nr. 74/1995 se referă la exercitarea profesiei de medic, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Medicilor din România.
La data rezervării posturilor era și este în vigoare H.G. nr. 524/1991.
Potrivit art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 524/1991, medicii și farmaciștii aflați în situația prevăzută la alin. (1), care ocupă funcții eligibile sau alte funcții „își păstrează pe toată perioada respectivă, postul avut în rețeaua sanitară”.
În consecință, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 366/1998 nu poate cuprinde prevederi contrar H.G. nr. 524/1991 și ca atare, nu poate fi interpretat, în sensul că rezervarea s-ar putea referi la orice posturi, indiferent că acestea fuseseră sau nu deținute anterior.
Că este așa, rezultă și din actualele prevederi ale Ordinului nr. 698/2001 care, pentru a înlătura interpretările eronate ce s-au dat noțiunii de rezervare, e prevăzut expres în art. 36, că postul se rezervă „în unitatea în care au fost încadrați anterior ocupării acestor funcții”.
Cu privire la critica privind lipsa calității procesuale active a Colegiului Medicilor, potrivit art. 1 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Colegiului Medicilor din România, acesta are ca principal obiect de activitate, apărarea, controlul și supravegherea exercitării profesiunii de medic, aplicarea legilor și regulamentelor care organizează și reglementează exercițiul profesiei.
Potrivit art. 83 lit. d) din acest document, stipulează că printre atribuțiile consiliilor locale este și aceea de a apăra și a reprezenta interesele profesionale ale membrilor lor, inclusiv în fața instanțelor judecătorești și a altor autorități publice.
În conformitate cu art. 7 din Regulament, Colegiul Medicilor din România își exercită atributele de autoritate publică și profesională în domeniul profesional, jurisdicții profesionale și litigii economic–social și administrativ–organizatorice.
În baza art. 18 alin. (2) din Regulament, Colegiile județene au de la data alegerii organului de conducere și înregistrării la administrația financiară, personalitate juridică.
Autorii de procedură civilă sunt de acord că o condiție de admisibilitate a acțiunii este calitatea procesuală, adică justificarea titlului în termen, căruia reclamantul formulează cererea de chemare în judecată. De asemenea, se consideră că pentru ca o acțiune să fie admisibilă, este necesar ca partea să justifice valorificarea unui interes litigios.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 29/1990, dispozițiile acestei legi se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, consecința fiind ca aceste condiții comune de admisibilitate sunt aplicabile și acțiunilor în contencios administrativ.
În doctrina dreptului procesual civil se susține că interesul trebuie să fie personal și direct.
Aceste cerințe exprimate în doctrină, însă, nu-și găsesc expresia în realitatea legislativă a țării noastre, în întregul ei.
Sunt unele legi care atribuie legitimarea procesuală activă altor persoane sau organe decât cele cărora acțiunea le aduce un folos material și moral.
Astfel, potrivit art. 45 C. proc. civ. procurorul poate introduce acțiuni în justiție în interesul altor persoane, în vederea ocrotirii unor valori sociale. Potrivit art. 81 C. fam., autoritatea tutelară, instituțiile de ocrotire, organele competente ale administrației de stat și părinții firești ai copilului, pot cere desfacerea adopției, soluționarea litigiilor privitoare la executarea contractelor de cesiune este de competența instanțelor de drept comun, sesizate fie de concesionar, care urmărește un profit personal, fie de autoritatea concedentă, care urmărește un interes general; art. 57 al Legii nr. 199/1996 prevede că anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă se face de instanță, la cererea persoanei interesate, a autorității administrației publice locale, a consiliului acesteia sau a parchetului. Potrivit O.G. nr. 21/1992 (art. 38), Asociațiile pentru Protecția Consumatorilor au dreptul de a introduce acțiuni în justiție pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime membrilor lor etc.
În situația sindicatelor, al asociațiilor profesionale, acestea acționează fără să urmărească valorificarea unor drepturi substanțiale proprii, ci a unor drepturi ale membrilor săi.
În consecință, grupul are calitate procesuală activă, deoarece interesul este colectiv.
Potrivit art. 13 lit. b) și i) din Legea nr. 74/1995, Colegiul Medicilor asigură aplicarea legilor și regulamentelor, organizează și reglementează exercițiul profesiei de medic și asigură calitatea actului medical.
În virtutea acestor atribuții, interesul apare și în legătură cu angajarea medicului, art. 1 din Legea nr. 30/1990 impunând în mod expres că angajarea se face numai prin concurs.
Exercițiul profesiei de medic începe cu angajarea, ori în cauză nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la rezervarea postului, ne aflăm în prezența unei veritabile angajări.
În consecință, interesul general este lezat în această situație, întrucât ceilalți medici nu pot participa la concurs pentru ocuparea unui post în spital, în condițiile în care astfel de posturi sunt indisponibilizate prin încadrări nelegale.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursurile declarate de pârâte vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Ministerul Sănătății și Familiei, de V.M.E. și de C.D., împotriva sentinței civile nr. 131 din 12 noiembrie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.