Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 21 martie 2001, reclamanta M.L.A. (căsătorită Pușcașu) a chemat în judecată pe pârâtul Prefectul județului Argeș, solicitând anularea ordinului nr. 46 din 26 februarie 2001, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de consilier juridic, reintegrarea în funcția deținută și plata drepturilor salariale cuvenite.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a îndeplinit funcția de consilier juridic în cadrul Prefecturii județului Argeș din martie 1997, iar în luna iulie 2000 a fost numită în funcția publică respectivă, conform Legii nr. 188/1999.
Referitor la ordinul de eliberare a sa din funcția publică deținută, reclamanta a învederat că este nelegal, fiind emis cu nerespectarea prevederilor art. 92 lit. d) din Statutul funcționarilor publici. Astfel, nu s-a făcut dovada reducerii efective a unor posturi de natura celui ocupat și nici cerința solicitării unei oferte către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, urmată de refuzul acestei oferte de către funcționarul public.
În fond după casare, prin sentința nr. 113 din 2 decembrie 2002, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea ordinului nr. 46 din 26 februarie 2001 și obligarea pârâtului să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite pe perioada 1 martie 2001 – 7 mai 2002. Totodată, instanța a respins capătul de cerere privind reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 1 martie 2001, Prefectul județului Argeș a aprobat un nou stat de personal, cu 47 posturi față de 52 posturi existente în luna februarie 2001, dintre cele 5 posturi reduse, 3 fiind de consilieri juridici, de natura postului ocupat de reclamantă.
Instanța de fond a constatat că ordinul prin care s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantei nu a fost emis cu respectarea prevederilor art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, întrucât toate măsurile privind asigurarea unui alt post corespunzător au fost demarate, cel mai devreme, odată cu luarea măsurii. Astfel, primul răspuns din partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a fost primit la 2 martie 2001, nu doar după emiterea ordinului, dar și după data încetării efective a raporturilor de muncă.
În consecință, instanța a concluzionat că ordinul este nelegal, îi vatămă drepturile reclamantei recunoscute prin Statutul funcționarilor publici, aprobat prin Legea nr. 188/1999 și a dispus anularea actului și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite.
Referitor la cererea de reintegrare în funcția deținută anterior, instanța a considerat-o nefondată, întrucât, pe de o parte, reducerea posturilor de natura celui ocupat a fost efectivă, iar pe de altă parte, începând cu data de 7 mai 2002, reclamanta este încadrată consilier juridic la Primăria Bascov.
Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta M.L.A., căsătorită Pușcașu, cât și pârâtul Prefectul județului Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că respingerea cererii de reintegrare în funcție s-a dispus prin aprecierea greșită a probelor administrate, din care rezultă că reducerea de personal nu a fost efectivă, la nivelul instituției fiind create posturi noi, deținute de persoane care nu corespund din punctul de vedere al pregătirii profesionale.
Ca o consecință a anulării actului administrativ, emis cu încălcarea legii, se impunea, a susținut reclamanta, a se dispune și reintegrarea sa în funcția publică deținută anterior.
În recursul său, pârâtul a arătat că subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, din probele administrate a rezultat că reducerea de personal, ca urmare a reorganizării, a fost făcută în baza H.G. nr. 9/2000, numărul maxim de posturi aprobat pentru aparatul propriu al prefecturii fiind de 41. În aceste împrejurări, postul de consilier juridic deținut de reclamantă a fost desființat printr-un ordin (nr. 33 din 26 ianuarie 2001), necontestat, care a produs efecte juridice și prin care s-au modificat corespunzător atât statul de funcții, cât și statul de personal al instituției.
Noua organigramă a fost aprobată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin avizul nr. 3450 din 15 martie 2001, astfel încât, emițând ordinul atacat, pârâtul a procedat în limita competențelor conferite prin lege.
Pârâtul a mai precizat și faptul că, în limita posturilor disponibile, reclamantei i-au fost oferite funcții potrivite pregătirii sale profesionale, oferte refuzate, astfel încât, în mod nejustificat, s-a reținut de către instanță nelegalitatea ordinului.
Pârâtul a formulat critici și cu privire la obligarea sa la plata drepturilor salariale, arătând că, pe de o parte, nu s-a verificat dacă reclamanta nu a realizat venituri din muncă în perioada 1 martie 2001 – 7 mai 2002, iar pe de altă parte, obligația asigurării încadrării funcționarului public disponibilizat revenind altei instituții, respectiv Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare.
Astfel, Curtea constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, corespunzătoare probelor administrate în cauză, pe baza cărora a dispus, n mod justificat, anularea ordinului de eliberare din funcție a reclamantei, ca emis cu nerespectarea prevederilor legale în materie.
Conform art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, conducătorul autorității sau instituției publice va dispune eliberarea din funcție a funcționarului public, când își reduce personalul, ca urmare a reorganizării, prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcționarul public și acesta refuză oferta Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Din probele administrate rezultă că prin noua organigramă stabilită cu începere de la 1 martie 2001, s-au redus 13 posturi, dintre care de natura celui ocupat de reclamantă, de consilier juridic, un număr de 3 posturi. Așadar, în mod întemeiat s-a reținut că prima cerință prevăzută de art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999 a fost îndeplinită, reducerea posturilor de natura celui ocupat fiind reală, neavând relevanță împrejurarea că la două din direcțiile Prefecturii județului Argeș erau vacante 2 posturi de director pentru care se cereau fie studii superioare juridice, fie de altă calificare.
Sub acest aspect, criticile invocate de reclamantă nu sunt întemeiate.
Ordinul în litigiu nu întrunește, însă, cea de-a doua cerință a textului de lege sus-menționat, în sensul ca reclamanta să fi refuzat oferta privind ocuparea unui post similar celui deținut.
Din materialul probator aflat la dosar rezultă că în ziua emiterii ordinului, 26 februarie 2001, tabelul privind funcționarii publici ce urmau a fi disponibilizați, începând cu data de 1 martie 2001, a fost înaintat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, aceasta comunicând luarea în evidență prin adresa înregistrată la prefectură la 5 martie 2001, iar la data de 13 martie 2001 făcând cunoscut pârâtului postul vacant oferit reclamantei.
Așadar, s-a reținut, în mod întemeiat, neîndeplinirea condiției privind existența unei oferte prealabile eliberării din funcție și refuzul funcționarului de a-i da curs.
Față de cele expuse mai sus, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinței de către pârât, cu privire la anularea ordinului în litigiu.
De asemenea, nu este fondat nici motivul de recurs privind obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei, pentru intervalul cuprins între data eliberării din funcție și cea a încadrării pe postul de consilier juridic la Primăria Bascov.
Deși pârâtul a susținut că reclamanta a refuzat alte două posturi similare, această apărare nu poate fi reținută, nefăcându-se dovada luării la cunoștință de către funcționarul public în cauză a ofertei din partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Sentința criticată este legală și temeinică și sub aspectul respingerii cererii reclamantei, de reintegrare în funcția publică deținută anterior. Ca urmare a continuării demersurilor efectuate de Prefectura județului Argeș și de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, începând cu data de 7 mai 2002, reclamanta ocupă funcția publică de consilier juridic la Primăria Bascov, similară celei deținute anterior, consilier categoria A, clasa a II-a, gradul I.
Față de această împrejurare și de faptul că reducerea posturilor de natura celui ocupat de reclamantă s-a dovedit a fi reală, cererea acesteia privind reintegrarea în funcție a fost, în mod întemeiat, respinsă.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge cele două recursuri declarate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de P.L.A. și Prefectul județului Argeș împotriva sentinței civile nr. 113/F/ C din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2003.