Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 4 ianuarie 2001 la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ sub nr. 29, reclamanta SC L. SRL a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor anularea deciziei nr. 1701 din 14 decembrie 2000 și a procesului-verbal încheiat de Garda Financiară Mureș la 15 septembrie 2000 și suspendarea executării acestuia până la soluționarea procesului.
În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamantă că prin actele atacate s-a dispus să achite la bugetul statului suma de 4.895.215 lei cu titlu de majorări de întârziere deoarece nu a respectat prevederile art. 3 din O.G. nr. 70/1994, republicată și nu a virat la buget suma de 74.037.390 lei în contul impozitului pe profit pe trimestrul IV al anului 1999, ci a virat suma de 36.089.984 lei la data de 24 ianuarie 2000. Pentru diferența de 37.947.406 lei au fost calculate majorări de întârziere până la data de 08.09.2000 cînd a fost depus bilanțul contabil.
S-a mai susținut că nu datorează aceste majorări deoarece la data de 25.01.2000 avea posibilitatea să depună bilanțul contabil, însă a fost împiedicată de faptul că Ministerul Finanțelor a pus la dispoziția agenților economici formularele de bilanț numai la data 01 martie 2000.
În subsidiar reclamanta a invocat și dispozițiile O.U.G. nr. 163/2000 pentru diminuarea arieratelor la bugetul de stat arătând că societatea este scutită de plata acestor majorări, deoarece impozitele care le-au generat au fost achitate la bugetul statului.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 69 pronunțată la 20 martie 2001 a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 1701 din 14 decembrie 2000 a Ministerului Finanțelor – Direcția Generală de Soluționare a Plângerilor, a anulat procesul-verbal încheiat de Garda Financiară Mureș la data de 15 septembrie 2000 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei penalități de întârziere în sumă de 4.895.215 lei.
S-a dispus suspendarea executării actului atacat respectiv procesul-verbal încheiat de Garda Financiară Mureș la data de 15.09.2000 până la soluționarea irevocabilă a prezentei acțiuni.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea este întemeiată întrucât reclamanta a virat la bugetul statului la data de 25 ianuarie 2000 o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pentru trimestrul IV al anului 2000. Suma datorată a rezultat foarte clar deoarece anterior, la data de 20 ianuarie 2000 Adunarea generală a Asociaților aprobase bilanțul contabil și contul de profit și pierdere.
Deși art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 70/1994 a stabilit o excepție de la regula calculării lunare a profitului impozabil în sensul că pentru trimestrul IV contribuabilii au obligația să plătească în contul impozitului pe profit până la data de 25 ianuarie, inclusiv a anului următoar a sumei egală cu impozitul calculat și evidențiat pe lunile octombrie și noiembrie, iar pentru luna decembrie se adaugă o sumă echivalentă cu impozitul calculat pentru luna noiembrie, regularizarea se face pe baza datelor bilanțului contabil până la termenul prevăzut pentru depunerea acestuia adică până la data de 15 aprilie.
Asadar, legiuitorul stabilește termenul limită pentru regularizare, ceea ce nu exclude însă ca aceasta să se efectueze oricînd în perioada cuprinsă între 01 ianuarie – 15 aprilie a anului următor, întrucât în toată această perioadă contabilul poate depune bilanțul contabil.
Modul în care reclamanta și-a condus contabilitatea coroborat cu faptul că anterior termenului limită pentru achitarea impozitului pe profit pe trimestrul IV (25.01.2000) s-a întrunit Adunarea generală a asociaților și a aprobat bilanțul și contul de profit și pierdere pe anul 1999, ar fi permis acesteia să depună bilanțul chiar la data de 25 ianuarie 2000, dar acest lucru nu s-a putut realiza întrucât nu erau puse în vînzare formularele speciale.
Această obligație prevăzută în sarcina contribuabilului la art. 15 alin. (3) din O.U.G. trebuie privită și în corelație cu Normele care reglementează întocmirea, publicarea și depunerea bilanțului contabil la organele finanțelor publice (art. 27 din Legea nr. 82/1991 și art. 14 din Regulamentul privind aplicarea legii contabilității).
Apare evident că în lipsa acestora, contribuabilii nu își pot îndeplini obligația, ca fiind dependentă de modul în care statul prin organele sale specializate își îndeplinește propria obligație de a pune în circulație formularele respective.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș.
În motivarea recursului s-a susținut de către recurenți că în mod eronat și în dezacord cu prevederile legale instanța de fond a reținut că reclamanta nu datorează la bugetul statului sumele constatate prin procesul verbal de control în cuantum de 4.895.212 lei reprezentând majorări de întârziere.
În acest sens s-a precizat că au fost încălcate prevederile art. 15 alin. (3) din O.G. 70/1994, situație în care organul de control, în mod corect, a stabilit în sarcina intimatei majorări de întârziere în cuantum de 4.895.215 lei calculate la 25 ianuarie 2000 și până la data de 08 martie 2000 dată când bilanțul contabil al exercițiului financiar 1999 a fost înregistrat la organul fiscal teritorial, moment cînd regularizarea impozitului pe profit a devenit posibilă.
În ce privește reținerea instanței că nedepunerea bilanțului contabil înainte de 25 ianuarie 2000 s-a datorat și faptului că formularele necesare pentru întocmirea acestuia au fost puse la dispoziția intimatei cu întârziere doar în luna martie 2000, aceasta urmează să fie înlăturată întrucât O.G. nr. 70/1994 nu prevede ca obligație a regularizării impozitului pe profit aferent trimestrului IV 1999 la data de 25 ianuarie 2000, ci pînă la data de 15 aprilie 2000.
Recursul este nefondat.
Curtea urmează să constate, din verificarea actelor dosarului că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, este legală și temeinică.
Rezultă că intimata a virat la bugetul statului la data de 25.01.2000 o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pentru trimestrul IV anului 2000. Suma datorată, a fost determinată la data de 20 ianuarie 2000 cînd Adunarea Generală a Asociațiilor aprobase bilanțul contabil și contul de profit și pierdere.
În mod întemeiat instanța de fond a reținut că prin art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 70/1994 se stabilește o excepție de la regula calculării lunare a profitului impozabil, însă regularizarea se face pe baza datelor din bilanțul contabil până la termenul prevăzut pentru depășirea bilanțului contabil, respectiv 15 aprilie.
În atare împrejurare, legiuitorul a stabilit termenul limită pentru regularizare, ceea ce nu exclude ca aceasta să se efectueze oricînd în perioada cuprinsă între 01 ianuarie – 15 aprilie a anului următor, deoarece în toată această perioadă contabilul poate depune bilanțul contabil.
De asemena instanța de fond a reținut din modul în care reclamanta și-a ținut contabilitatea că acesteia i-ar fi fost permis să depună bilanțul chiar la data de 25 ianuarie 2000, dar că a fost în imposibilitate întrucât formulare speciale nu erau puse în vânzare.
Referitor la acest aspect și care face obiectul celei de-a doua critici în mod justificat instanța de fond a reținut că există o interdependență între momentul depunerii bilanțului contabil și modul în care statul prin organele sale specializate își îndeplinește obligația de a pune în circulație formularele respective.
Întîrzierea punerii în circulație a acestor formulare nu poate antrena obligația contribuabilului la daune sau majorări.
În concluzie, Curtea urmează să rețină că în măsura în care contribuabilului îi este permis să depună bilanțul contabil oricînd în perioada 01 ianuarie – 15 aprilie a anului următor, celui pentru care s-a întocmit este evident că acesta poate fi depus și anterior datei de 25 ianuarie așa încît regularizarea va opera la data depunerii în funcție de datele bilanțului.
În această situație contribuabilul nu mai are obligația de a vira cu titlu de impozit pe profit aferent trimestrului IV decît suma calculată conform datelor ce rezultă din bilanț, astfel că,obligarea la majorări de întârziere nu se justifică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș împotriva sentinței civile nr. 69 din 20 martie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2002.